Nu știu unde am fost plecată, am petrecut mult timp încercând să trăiesc pentru alții, încercând să le fac pe plac altora. Am petrecut mult timp luptându-mă cu cei din jur să-i fac să vadă cât de multă nevoie aveam de susținearea lor în momentele, în care îmi pierdeam drumul. Asta nu s-a întâmplat, mereu eram cea uitată într-un colț cu răspunsul că “Ești puternică te descurci tu! Altcineva are nevoie de noi!” exact, altcineva, iar când eu m-am ridicat și nu am mai avut nevoie de voi am plecat. Unii ați rămas șocați, alții v-ați întrebat de ce nu am rămas la pământ ca să puteți să-mi luați pulsul din când în când. Să vă spun drept nici eu nu știu de ce m-am ridicat, de ce nu am rămas acolo unde îmi era bine și frumos. Poate din cauza prostiei care vă guverna pe unii dintre voi, care credeați că o persoană puternică e mereu așa, că nu poate avea puncte slabe, că nu poate suferi în tăcere. Poate din cauză că mă abandonaserăți pentru persoane care urlau după atenție cu voce tare, cu lacrimi amare. Eu urlam în sinea mea și așteptam să văd dacă cineva mă aude, mă vede, dacă tot proliferează că mă cunoaște. De fapt nimeni nu m-a cunoscut cu adevărat, pentru că nu am dat voie să se ajungă până acolo, pentru că mi-am dat seama la timp ce fel de hram purtați majoritatea și v-am dat afară după ce m-ați pus la pământ cu nepăsarea voastră. Am fost chiar atât de demnă încât să nu mă rog de voi să nu cerșesc atenția dată cuiva care fără atenție s-ar fi târât probabil pe jos.
Am cunoscut multe persoane foarte rele de-a lungul anilor, multe persoane care efectiv uitau că exiști, uitau ce ai făcut pentru ei, cum te-ai purtat cu ei. Uitau că tu te-ai deschis în fața lor cât ai putut, dar comportamentul lor te-a făcut să ajungi din nou în vizuină. Timp de ani de zile am căutat acele suflete care să rezoneze cu mine. Acei oameni pe care să-i simt aproape și să mă deschid fără restricții în fața lor. Nu pot să spun că i-am găsit, dar pot să spun că există o persoană care m-a făcut să am mai multă încredere de a-mi deschide sufletul decât toți trădătorii din trecut la un loc, care are o hibă, pentru care din păcate o să ajung din nou să fac ce făceam în trecut, să mă închid în mine. Pentru că totuși rezonez cu sufletul acestei persoane o să rămân în viața ei să ascult, să ajut cum pot, dar nu o să mă mai deschid niciodată în fața nimănui pentru că sufletul meu vrea să dea tot, dar din păcate a dat și trebuie să se reîncarce și să rămână acolo unde îi este locul, în vizuina lui întunecată.
De-a lungul vremii am constat că oamenii nu merită să știe cum ești structurat, ce porți în tine, pentru că ori nu te vor accepta, ori te vor alunga după ce ajungi să depășești granița impusă de tine. Când asta se întâmplă doar tu pierzi, iar eu cel puțin nu mai sunt dispusă să pierd nimic din mine pentru altcineva. Am pierdut pe drum prea multe bucăți, pe care nimeni nu mi le va mai da înapoi. Astăzi e ziua în care m-am regăsit și în care nu voi mai lăsa bucăți din mine nicăieri vreodată!
We're Holding Angels 