Capitolul 10

Nu vroiam să mă trezesc, pur şi simplu nu puteam suporta gândul că îl voi vedea. Cum putea să spună că sunt doar o fantezie pentru el, că mă place, dar are iubită. Cum poate să spună toate astea?! Ce fel de persoană, mă rog înger era. Realitatea mă lovi din plin, era un înger exilat…nu-i pasă de nimic înafară de el însuşi sau poate…poate că îi pasă şi de ceilalţi. În acea zi ma salvat şi a avut grijă de mine…nu mai ştiam ce să cred. Eram atât de rănită şi nervoasă. Nu vroiam să-l văd, aşa că am decis ca nici astăzi să nu merg la şcoală.

Am sunat-o pe Alice.

Bună Alice ce faci?

Aurora, cât mă bucur să te aud, de ce nu m-ai sunat mai devreme, ai păţit ceva?

Nu, sunt bine, adică nu sunt, vreau să spun că nu ştiu dacă sunt sau nu bine, mă simt foarte rău.

Ce ai păţit?

Nu-ţi pot spune la telefon, poţi să treci pe la mine te rog?

Of ar trebui să merg la Ilena să continuăm proiectul şti azi trebuie predat….

Am înţeles stai liniştită îmi revin eu…

Nu vin acum, dăl naibii de proiect.

Mulţumesc.

Oricând.

Am închis telefonul şi m-am dus să fac un duş rece, care speram că mă va ajuta să-mi mai pun ordine în gânduri.

………………………………………………………………………………………………………Nathan P.O.V

-Te ascult bro. Cine vrea să-mi rănească fata? Am spus eu nerăbdător.

-Mi-a fost destul de greu să obţin informaţia, Cercul Paradisului este foarte strict, când vine vorba de scurgerile de informaţii, dar am aflat un nume. Alice. Îţi spune ceva?

Am rămas perplex, poare nu înţelesesem eu bine.

-Alice ai spus? Am întrebat eu încă odată pentru a fi sigur.

-Da Alice. De ce care e treaba cu ea?

-Este prietenă bună cu Aurora, de ce ar vrea să o rănească? M-am întrebat eu cu voce tare.

-Nu ştiu bro, dar toţi cei care sunt luaţi în vizor de Cercul Paradisului…sunt de cealaltă parte, şti bine.

-Ai dreptate, va trebui să fac o excursie în Iad dacă vreau să aflu mai multe. Oricum mersi bro, ţinem legătura.

-Ca de obicei.

Toate astea fiind spuse Mark a dispărut.

Trebuie să o protejez pe Aurora, cu orice preţ. Fără să stau pe gânduri am părăsit liceul şi am luat drumul spre casa ei.

Aurora P.O.V

Se auzi o bătaie în uşă.

-Intră! Am strigat eu coborând scările.

Dar persoana din faţa mea nu era Alice.

-Ce cauţi aici? Am spus eu rănită.

-Aurora, ascultămă nu este timp pentru explicaţii trebuie să vi cu mine.

Tonul lui Nathan părea îngrijorat, ochii lui arătau speriaţi, voriam să protestez, dar ceva din mine spunea să am încredere în el.

-Bine lasă-mă doar să mă schimb. Am spus eu.

-Nu mai avem timp de astea. Spuse el în timp ce mă luă de mână şi mă scoase pe uşă afară.

-Dar…am încercat eu zadarnic.

Eram îmbrăcată cu nişte pantaloni scurţi negrii şi un tricou albastru strâmt cu decolteu în V şi eram încălţată cu papucei pufoşi cu iepuraşi. Cum să merg aşa pe stradă?!

-Aurora!!! Aurora!!! Las-o în pace! Ţipa Alice disperată de pe cealaltă parte a drumului.

Nathan mă băgă în maşină cu forţa, apoi se urcă pe scaunul şoferului şi demară în trombă. Alice alerga grăbită după maşină, dar fără izbândă. Maşina prindea şi mai mult viteză, până când prietena mea devein un punct negru în oglinda retrovizoare.

M-am întors furioasă la Nathan.

-Ce naiba este în neregulă cu tine?! Am zbierat eu.

-Eşti în pericol, asta este în neregulă cu mine. A răspuns el pe un ton sec.

-În pericol, poftim?

-Cineva vrea să te rănească. Spuse el pe un ton feroce.

-Cine? Am întrebat eu curioasă.

-Îţi voi povesti totul Aurora, acum trebuie să te duc într-un loc sigur.

Nimeni nu mai scoase niciun cuvânt. Maşina se opri, chiar la intrarea în casa de pe plajă. Ce căutam aici oare.

L-am urmat pe Nathan până la biblioteca din camera lui. Acesta trase o carte şi biblioteca se deschise, dezvăluind un coridor secret. Era foarte întuneric înăuntru, dar Nathan păşi fără niciun stres. Am încercat să mă ţin după el, dar vederea mea nu se putea acomoda deloc cu bezna aceea.

O mână îşi împleti degetele cu ale mele, iar corpul meu se relaxă, l-am urmat pe Nathan, până într-o cameră foarte mare, cu o masă rotundă în mijloc, masivă din lemn care avea în jurul ei mai mult de o sută de scaune. Masa era aproape cât camera, abea putea-i să-ţi faci loc pe lângă ea. Nathan mă conducea printre scaune, până când am ajuns la o uşă. Când a deschis uşa şi am intrat, am rămas blocată.

Era cea mai frumoasă cameră pe care o văzusem vreodată. Pereţii erau albi, iar patul avea cadrul negru şi pernele erau tot negre, în rest aşternuturile erau albe. Biroul era negru, iar scaunul din faţa lui alb. Pur şi simplu era superb o alternanţă alb negru, greu de descris.

-Este camera ta. Am concluzionat eu.

-Da. Spuse el indiferent dându-mi drumul la mână.

Se aşeză pe pat, făcându-mi semn să fac acelaşi lucru. M-am îndreptat timidă spre partea opusă celei unde stătea el. Nu ştiu de ce dar vroiam să stau cât mai departe de el.

-Bun o să încep să-ţi povestesc ce ştiu, te rog fără întreruperi. Ai înţeles?

Eu doar am dat din cap în semn de afirmaţie.

-Bun. Spuse el, după care trase aer în piept. Eu sunt un înger exilat, cum deja ştiai. În Rai există un Ordin al Îngerilor, format din trei ierarhii. Prima ierarhie, este Cerul Formator, care se raportează la viaţa voastră materială, cea de zi cu zi, a doua ierarhie este  Cerul Creaţiei, care veghează asupra relaţiilor dintre oameni şi a problemele lor, precum şi modul în care oamenii se comportă cu apropiaţii lor, iar ultima ierarhie este Cerul Paradisului, care ne arată cum putem participa, cu ajutorul lui Dumnezeu, la evoluţia spirituală a universului. Fiecare ierarhie, are trei tipuri de îngeri. Cerul Formator manifestă iubirea şi protecţia Arhanghelilor. Tot pe acest tărâm sălăşluiesc şi Îngerii noştri Păzitori şi Întâietorii care domnesc asupra anumitor zone geografice. Cerul Creaţiei manifestă blândeţea şi compasiunea Domniilor, Virtuţilor şi Stăpânirilor. Aceştia sunt îngerii care influenţeazăîn mod direct natura spirituală a relaţiilor umane. Ei sunt dătători de pace, linişte şi armonie. Vă ajută să fiţi înţelegători şi plini de compasiune şi să aveţi puterea de a găsi iertarea în inimile voastre. Cerul Paradisului manifestă gloria şi energiile pline de forţă ale Serafimilor, Heruvimilor şi Tronurilor. Aceştia sunt îngeri ai iubirii, ai înţelepciunii şi ai gloriei. Eu am făcut parte din Cercul Paradisului, am fost un Serafim, obişnuiam să lupt alături de Armata Cerească împotriva Abisului, armata Iadului, formată din demoni şi proscrişi, dar ceva s-a întâmplat. În ziua în care te-am salvat, am simţit o conexiune specială faţă de tine, energia mea a scăzut, iar Cercul Paradisului a sesizat acest lucru. M-au izgonit, dar Mark prietenul meu cel mai pun şi el tot Serafim, m-a ajutat să ies din Cercul Paradisului şi să mai rămân prin preajmă, ca simplu observator. Din acea zi, eu sunt un înger exilat, condamnat să trăiască între Rai şi Iad.

Povestea lui era incredibilă pur şi simplu nu ştiam ce să spun, rămăsesem cu gura căscată. Nici nu am observant când Nathan a venit şi s-a aşezat lângă mine. Mi-am întors capul şi l-am privit în ochi. Aceştia erau trişti, dar fericiţi în acelaşi timp. Mi-am apropiat faţa şi mai mult de a lui şi mi-am apăsat buzele peste ale lui. Acesta imediat îmi răspunse la sărut, trăgândumă în poala lui. Limbile noastre dansau pe un ring de foc, pur şi simplu prin vene simţeam cum curge pasiunea pură, car te arde pe dinăuntru şi nu te lasă să respire. Mâinile mele erau pierdute în părul lui Nathan, trăgându-l mai aproape, dorindu-l mai mult. Mâinile lui erau pe sub tricoul meu, mângâindu-mi spatele, apoi sânii. Când ne-am desprins din sărut pentru o gură de aer, buzele lui au coborât pe gâtul meu şi am gamut de plăcere, îmi ridică bluza şi acum îmi săruta sânii, apoi mă trânti pe pat şi coborî mai jos, ajungând la linia pantalonilor mei. Depuse săruturi fierbinţii deasupra liniei, apoi coborî mai jos, sărutându-mi coapselor. Un alt geamăt îmi părăsi buzele, iar eu puteam simţi zâmbetul lui Nathan pe piciorul meu.În cele din urmă acesta se întoarse înapoi la buzele mele şi le devoră lent, dar sensual. Eu mi-am băgat mâinile sub tricoul lui şi i-am mângâiat fiecare muşchi în parte, erau atât de bine conturaţi.

Când sărutul se termină, Nathan se dădu de pe mine. Am oftat dezamăgită. Mi-am tras tricoul la loc şi mi-am strâns genunchii la piept, exact ca o minge.

-De ce? Am întrebat eu printre suspine.

El ştia exact la ce mă refer.

-Pentru că nu e momentul. Spuse el ridicându-mi bărbia, forţându-mă să-l privesc în ochi.

Acei ochi negrii care odată mă înspăimântau, acum mă priveau cu dragoste şi înţelegere.

L-am mai sărutat odată, de data aceasta a fost un sărut sincer şi plin de iubire, pur care nu avea nici o urmă de pasiune incontrolabilă în el. Un sărut plin de dorinţă, dar de dorinţa de a iubi şi de a fi iubit.

Când sărutul se termină, am tras aer în piept şi am spus.

-Te iubesc!

El doar zâmbi şi mă strânse în braţe, corpul meu se relaxă în braţele lui şi am stat aşa până când noapte sa instalat pe cer.

………………………………………………………………………………………………TrAutor: Simo^^

 

 

 

 

 

Advertisements

5 thoughts on “Capitolul 10

  1. Imi place foarte mult…nici nu ma astptam ca Alice sa fie aia rea..poate ilena , dar nu Alice.Felicitari sti foarte talenata.Stii nu las comentarii des , dar eu iti apreciez munca!

  2. ah doamne cat a ajuns sa imi placa aceasta poveste nici nu stiu de ce, de fapt stiu pentru ca e ceva nou care ma face sa visez la o lume aproape perfecta, felicitari 😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s