Capitolul 1

Era o dimineaţă frumoasă de vară. Genul acela de dimineaţă, când te trezeşti şi te uiţi pe fereastră şi realizezi că nici o problemă nu poate fi  prea grea pentru a fi rezolvată. O dimineaţă, care îmi făcea părul să se ridice încet aproape imperceptibil, în acea dimineaţă, în care şti că ceva se va întâmpla că ceva trebuie să se întâmple.

Telefonul suna de 10 minute, ies grăbită din baie şi răspund:

-Alo!

-Buna July ce faci?

-Buna Mady, uite acum mă schimb şi vin spre tine ok?

-Ok, doar grăbeşte-te nu vreau să fiu singură în prima noastră zi de liceu.

-Ok am priceput. Vorbim pa pa!

-Vorbim, pa!

Când am ajuns în faţa liceului am avut un şoc să o văd pe Mady, era atât de frumoasă, se vedea că vacanţa de vară i-a priit.

Era îmbrăcată într-o pereche de blugi albastru marin şi avea o bluză mulată de culoare neagră, care îi scotea în evidenţă silueta suplă de gazela. O şi era încălţată cu nişte sandale negre cu platformă.

Eu pe de alta parte, purtam un simplu tricou negru, care ce-i drept îmi venea cel mai bine din garderobă. O pereche de blugi negri mulaţi şi shoozi de la U&Me albaştri, pe care îi am de ceva timp. Da ce pot spune nu am o părere pre bună despre mine. De ce?

Păi e simplu. Am o prietenă super frumoasă, pe care toţi baieţii o adoră, în schimb eu….Adică sunt draguţă şi arăt chiar bine cel puţin în viziunea mea şi după spusele celorlalţi, dar atunci de ce până acum nu am avut decât un prieten şi nici acela pe bune? La întrebarea asta mă gândesc adeseori, dar câteodată cred că e mai bine pentru că am urmarit-o pe Mady în decursul tumultoaselor relaţii, pe care le-a avut şi mi-a spus că  dragostea e cea mai  gravă boală, de care poate suferi o persoană. Eu nu m-am indragostit şi nici nu vreau să fac asta prea curând sinceră să fiu.

Hmmm….unde rămăsesem?…A da la descrierea mea păi ca să vă faceţi o imagine despre mine. Am părul lung până la brâu şaten deschis spre blond cu vârfurile foarte delicat ondulate la fel si bretonul, care îmi cade mereu în ochi. În cel drept mai precis. Am faţa ovală şi ochii mari căprui buzele sunt bine conturate.

După cum cred că vă imaginaţi nu sunt vreo frumuseţe a şi încă o chestie am cam 1,80 înălţime şi sunt foarte slabă, poate chiar anorexică deşi nu cred….

În schim Mady sau Melanie pe numele ei real este mai scundă decât mine are cam 1,65 în 0.1% din timp când nu poartă tocuri. Deşi nu cred că o să o vedeţi vreodată pe ea fără tocuri, pentru că de când era mică este obsedată să aibă 1,70 înălţimea perfectă în opinia ei.

Deşi mie mi-se pare că arată bine aşa cum e, dar cine se poate contrazice cu ea…Are pielea albă ca de portelan, ochi de papusp, căprui cu gene lungi, buze relativ subţiri, dar bine conturate, faţa pătrată şi părul drept şaten închis, care îi vine până la umeri. A şi este foarte slabă, poate prea slaba pentru înălţimea ei.

Acum mă îndrept spre ea cu paşi cam nesiguri nu ne-am mai vazut de foarte mult timp si acum că ne vedem, iar, chiar nu ştiu ce aş putea spune.

-Hei, bună Madeline ce mai faci? (i-am spus tot numele nu ştiu de ce, probabil pentru că lucrurile sau mai răcit între noi cât a fost ea plecată)

-Hei Julia! (surprinzător şi ea îmi spune tot numele)

-Eşti emoţionată?

După această întrebare Mady mă ia în braţe şi aproape că îmi tăie răsuflarea începe să plângă şi printre suspine spune că i-a fost dor de mine la fel încep şi eu să plâng şi să-i spună ca fără ea a fost foarte plictisitor pe aici.

În sfârşit îmi dă drumul din îmbrăţişare şi reuşesc să i-au o gură straşnică de oxigen.

Rămânem una lângă alta cu privirea fixată pe plăcută care stă în vârful clădirii şi pe care scrie “Liceul Rowling Light” ce nume ciudat pentru un liceu oricum intrăm în curtea şcolii şi aşteptam cuminţi şi în linişte analizând pe toată lumea până ce domnul director Josh Rening parcă aşa îl cheamă termina discursul de bun venit.

După discurs care mi se pare că a durat o veşnicie. Înainte să intrăm în liceu primim orarele de la o doamnă drăguţă blondă şi scundă care zâmbeşte mereu. Se pare că orarul meu nu se potriveşte cu cel al lui Mady doar orele de franceză se potrivesc măcar atât. Păi să vedem prima oră am istorie acum trebuie să găsesc sala 29.

Intru în clasă şi mă aşez în prima bancă de la geam mereu a fost locul meu preferat să stau intrt-o banca aproape de geam nu ştiu de ce… Oricum în clasă nu mai erau decât 2 persoane o fată chinezoaică şi un băiat tot chinez o să merg să fac cunoştinţă.

– Buna eu sunt Julia pe voi cum vă cheamă? (nu ştiu de ce am folosit pluralul când doar fata era în faţa mea…)

– Eu sunt Nirob, iar el este fratele meu Kon suntem încântaţi de cunoştinţă. (şi ea a folosit pluralul deşi este clar că fratele ei nu era interesat să socializeze). Şi i-a zi de ce ai venit la cursul de chineză?

În acel moment parcă mi-ar fi căzut cerul în cap… Curs de chineză vorbeşti serios mai erau 2 minute şi se sună.

– Poftim asta nu e cursul de istorie nu e sala 29?

– Nu, este sala 9 sala 29 este la etaj.

Îmi i-au ghiozdanul şi o i-au la fugă pe coridor. Când mai am puţin şi ajung la scări mă lovesc de cineva. Lovitura m-a aruncat pe spate scăpând ghiozdanul şi cărţile pe care le aveam în mână.

O mână întinsă spre mine mă ajută să mă ridic. După ce îmi revin din şoc şi vederea mea se mai stabilizează observ doi ochi mari şi albaştri care se uită la mine cercetători. Acei ochi m-au tulburat foarte mult încep să tremur şi o i-au la fugă în clasă după ce îmi i-au ghiozdanul şi cărţile de pe jos.

Ajung în clasa din fericire profesorul nu a ajuns, mă pun într-o bancă şi încă nu-mi revin nu ştiu ce am pur şi simplu nu pot să-mi scot acei ochi albaştri din cap. Îmi răscolesc mintea şi nu ştiu unde i-am mai văzut până acum.

Îi trimit un mesaj lui Mady: “Trebuie să vorbim neapărat.”

“Păi următoarea oră avem franceză la sala 30 vorbim acolo.”

“Ok vorbim.”

“Vorbim!”

Pentru a nu mă mai gândi la ce mi s-a întâmplat încep să mă uit prin clasă. Îmi număr colegii păi suntem cam 25… da 25. Mă uit în dreapta mea şi văd un băiat mă bag în vorbă cu el.

– Bună, eu sunt Julia.

– Mike îmi pare bine.

– Esti aici din generală?

– Dar tu?

– Nu eu am ajuns dintr-o întâmplare putem spune…

– Cum aşa?

– Pai m-am mutat.

– Si unde ai stat înainte?

– Stăteam cu mama într-o casă pe malul mării învăţăm la şcoală “Juness” dacă ai auzit de ea.

– Da am auzit este şcoală unde merg cei mai şmecheri copii.

– Daca prin şmecheri vrei să spui copii care nu au bani da putem spune că sunt şmecheri.

– A îmi cer scuze nu ai spus şcoala “Jay-Anns” cea din centru unde merg toţi copiii oamenilor cu stare?

– A ştiu şcoala aia dar, nu eu vorbeam despre şcoală “Jeuness” cea care este lângă stâncă de pe malul mării.

– A ştiu şcoala aia. Foarte tare după ore presupun că te duceai să faci o baie în mare ca să te mai răcoreşti după o zi obositore de şcoală.

– Da… cam aşa ceva.

– Mai şti pe cineva din liceul ăsta?

– Pai da prietena mea ce mai bună Madeline… şi am făcut cunoştinţă cu doi copii de la cursul de chineză.

– Îţi dau un sfat dacă vrei să fi populară trebuie să ai grijă ce prieteni îţi alegi… şi chinezii nu prea sunt nişte prieteni care te ridica în sus ci mai mult te trag în jos.

– Nu m-am gândit la asta adică nu m-am gândit să fiu populară. Nu ştiu dacă vreau asta.

– Hai pe bune cine nu ar vrea să fie popular?

– Pai de ce să fiu populară şi să nu pot conta decât pe câteva persoane? Adică nu văd rostul.

– Îmi place cum gândeşti. Dar tot consider că a fi popular este necesar mai ales în liceul ăsta.

– Daca spui tu. Este părerea ta. Dar…

Chiar când vroiam să-l întreb dacă el este popular intră şi profesorul de istorie. Era un domn scund bondoc, avea părul negru cârlionţat şi transpira mai rău decât o saună şi asta doar în 10 minute cât a mai durat oră. După aceea a sunat clopoţelul şi m-am dus să o caut pe Madeline.

După 10 minute de bântuire prin liceu am zărit-o în curtea şcolii pe bancă. Era înconjurată de 4 tipi şi lângă ea pe banca stătea o fată roşcată şi cam urâţica. Avea ochelari, aparat dentar şi muuuulte coşuri.

Mă îndrept cu paşi mărunţi spre ei şi spun încet aproape şoptit.

Advertisements

5 thoughts on “Capitolul 1

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s