Renunță!

 

M-am gândit foarte mult cum să încep această postare și cred că am găsit citatul potrivit, pentru următoarele mele concluzii. Peste o lună voi ajunge la frumoasa vârstă de 21 de ani, am dat peste tot felul de situații până la vârsta aceasta, dar una care mă macina constant în ultima vreme este conexiunea între oameni. Mă întreb, de ce ajungem să ne conectăm cu persoane total nepotrivite și să le păstrăm în viața noastră deși chiar nu are sens. De ce oare alimentăm o legătură care nu ne face să creștem pe plan sufletește, care din contră ne supără și ne întristează. Mi-a fost extrem de greu să ajung să recunosc crudul adevăr, acela că oricât am vrea să rezonăm cu anumite persoane, chiar nu putem. Fie pentru că ele nu își doresc, fie pentru că suntem pe altă frecvență. Sfatul meu din suflet este să renunțați la orice persoană care vă amenință starea psihică, sufletul, sentimentele frumoase pe care le aveți. Renunțați la persoanele toxice!

Nimeni nu merită să aibă legături cu astfel de persoane doar din simplul fapt că dorința de a rezona cu ele este foarte mare. Renunțați la ce vă doriți voi, faceți un pas în spate și gândiți așa:

1. Orice relație fără comunicare este 0 și nu mă refer la cea virtuală, sau hai să vorbim chestii basic la plimbare în parc ci la acea comunicare în care ambele persoane își dau timp și spațiu să se deschidă unul în fața celuilalt. 

2. Dacă anxietatea și depresia sunt mai prezente decât voia bună și bucuria într-o relație fie că este de prietenie sau iubire, e timpul să pleci.

3. Dacă punctul tău de vedere este greșit interpretat, dacă ești acuzat pe nedrept sau nu ești lăsat să te explici, atunci e timpul să renunți.

Sunt multe situații, eu am vorbit despre câteva care pe mine m-au ajuns și influențat până la vârsta aceasta. Am învățat că trebuie să renunți. Chit că renunți la persoane, pe care le iubești, dacă nu te simți bine în preajma lor, chiar e timpul să îți vezi de tine (acest reminder este și pentru mine:D ). Fiecare dintre noi suntem importanți, viața este atât de scurtă încât la finalul ei tot singuri o să fim, tot pe noi o să ne bazăm. E important să avem demnitatea necesară să ieșim din situații care nu duc nicăieri și nu fac cinste nimănui. E important să învățăm să renunțăm!

Short story, am avut o prietenă foarte bună în urmă cu aproape 7 ani. Am ajuns într-o frumoasă zi să ne certăm foarte rău, nici eu și nici ea nu am lăsat orgoliile deoparte să ne rezolvăm disputa așa că prietenia noastră se terminase acolo. După câțiva ani am reînceput să vorbim și lucrurile stau bine între noi chiar dacă prietenia nu mai este atât de strânsă. Morala poveștii, comunicarea și renunțarea la orgoliu este cheia. E ok să acorzi șanse atâta timp cât acestea nu sunt nelimitate și e ok să pleci de lângă oameni care încalcă barierele impuse de tine. E ok!