Epilog

Atenţie următorul capitol este interzis copiilor sub 18 ani! 

Braţele lui puternice mă ţineau captivă într-un univers perfect, unde demonii nu mă pot atinge, unde creaturile supranaturale nu au ce căuta. Unde dragostea este pe post de oxigen.

-Te iubesc! I-am şoptit îngerului meu păzitor.

-Şi eu te iubesc! Atunci, acum şi întotdeauna. Îmi şopti el.

Buzele noastre se întâlniră într-un sărut extraordinar de dulce, parcă mii de îngeri îmi dansau în stomac şi mă gâdilau cu aripile lor. Cel mai frumos sărut, pe care mi l-a oferit vreodată.

-Deschide-ţi aripile! I-am ordonat.

-Şti, chiar dacă sunt îngerul tău păzitor, asta nu înseamnă că eşti şefa mea. Spuse el înbufnat.

L-am mai sărutat odată, de data aceasta mai apăsat şi mi-am băgat mâinile pe sub tricoul lui, trasând coturul muşchiilor. El gemu odată, iar eu m-am tras înapoi.

-Sau poate că înseamnă. Concluzionă el, cu un zâmbet care mă făcea să zbor.

Două aripi mari şi albe stăteau acum în jurul meu, protejându-mă de toate pericolele existente.

Nathan mă luă în braţe şi sări pe fereastră. Mi-am închis ochii, şi când i-am deschis iar, eram în aer. Suspendaţi printre norişori pufoşi. Mă simţeam ca o adevărată zeiţă. Nimic nu mă mai putea atinge, aveam să trăiesc cu îngerul meu pentru eternitate. Acest gând mă făcu să zâmbesc. Nathan observă.

-Pentru eternitate stăpâna mea. Spuse el cu un zâmbet pervers.

-Pentru eternitate îngerul meu. I-am replicat eu zâmbind. Nu-mi place să-mi spui stăpână!!! Am protestat eu.

-Bine Zeiţo. A spus el radiind de fericire.

L-am mai sărutat încă odată, în timp ce zburam spre Cerul Paradisului, noul nostrum cămin. Noua noastră viaţă.

Forever my and you between Heaven and Hell…

………………………………………………………………………………………..

Flashback

Nathan POV

Respingerea ei mă sfâşia, dar ştiam că nu are de ales.

-Am harta şi sângele ei. Hai să o facem. Am spus eu feroce.

Bunica ei doar aprobă. Luă harta o întinse pe masă, apoi luă un bol din lemn şi turnă conţinutul eprubetei înăutru. Îmi înmână un cuţit. M-am tăiat chiar în palmă şi am lăsat sângele să se scurgă.

-Suficient.

Bunica Aurorei, rostea nişte cuvinte în latină extreme de caudate, apoi vărsă conţinutul bolului pe Harta Infernului. Nu se întâmplă nimic preţ de câteva momente…dar la un moment dat harta luă foc. Răgete şi suspine sfâşietoare au început să se audă din flăcările Iadului. A trebuit să-mi acopăr urechile, pentru că durerea, emanată de acele suflete demonice, era pur şi simplu sfâşietoare, te distrugea…

Când în cele din urmă suspinele se opriră, bunica Aurorei stătea întinsă pe jos. Am alergat repede în dreptul ei.

-Nu! Am spus eu disperat.

-Am folosit toată magia, acest lucru…îmi…slăbi corpul…îmbătrânit. Mărturisi ea.

Aceasta mă luă de mână.

-Promite-mi…că…vei avea grijă…de zeiţa mea….spuse aceasta printre accesele te tuse.

-Vă promit! Am încredinţat eu.

Cu o ultimă suflare îmi înmână o poză cu mama Aurorei. Am luat-o şi am încredinţat.

-Spune-i că o iubesc.

-Aşa voi face. Am promis.

După care biata femeie se stinse. I-am închis ochii, am luat harta nu mai aveam timp de pierdut. L-am chemat pe Mark.

Acesta nici nu apăru bine că l-am asaltat cu rugăminţi.

-Am nevoie de ajutorul tău! Am harta Infernului, Aurora este în Iad cu Bahu trebuie să ajung la Cerul Paradisului. Repede!!! L-am repezit eu.

-Ok bro, calm ia-mă de mână.

L-am luat de mână şi o căldură plăcută ne înconjură, apoi trecurăm printr-un tunel de lumină pură şi plină de intensitate. Uitasem cât de bine era să urc în Cer.

Când am ajuns la destinaţie, am luat-o la fugă prin grădina verde, cu Mark în spatele meu încercând să mă oprească. Când am văzut clădirea mare şi sclipitor de albă, construită din marmură albă, am zbughit-o într-acolo. Am dat buzna înăutru, iar membrii consiliului, aşezaţi şi ei la o masă foarte înaltă construită tot din marmură amuţiseră şi mă priveau ca pe ultimul nebun.

-Am nevoie de ajutor! Am spus eu aproape fără suflu.

Mark mă ajunse din urmă.

-Eu ăăăă adică el.

-Aceea este Harta Infernului. Întrebă unul din membrii.

-Da, am încuvinţat eu radicand harta deasupra capului.

-Prea bine atunci, apropiete.

M-am apropiat şi mai mult de masa impunătoare din marmură. Am îngenunchat şi i-am înmânat harta celui care mi-a vorbit.

-Ce doreşti la schimb exillatule. Îmi aruncă un alt membru printre dinţi.

-Statutul înapoi.

-Nu mă face să râd, vrei să faci parte din Cerul Paradisului din nou?! Întrebă el afectat.

Nu am spus nimic, ci doar am încredinţat din cap.

-Ai rupt conexiunea. Mă întrebă cel care îmi luă harta.

-Nu. Am mărturisit eu, demn.

-Nu te poţi întoarce. Încuvinţară membrii, înafara celui care avea harta.

-Dar totuşi dragi membrii. Ne-a adus Harta Infernului şi din câte văd sufletele celor exilaţi îşi pot găsi liniştea acum, datorită vrăjitoarei familiei Barts. Nu spun să-l primim înapoi…ci am putea să-i dăm o altă îndatorire.

Ceilalţi membrii căzură pe gânduri.

Cel care avea harta bătu din palme şi o lumină puternică apăru în spatele meu, când aceasta îşi pierdu din intensitate, puteam să văd chipul zeiţei mele. Am alergat să o îmbrăţişez.

-Iubirea mea. I-am şoptit la ureche.

Aceasta mă strângea atât de tare în braţe, încât îmi tăie respiraţia. Dar nu mă deranja, eram pregătit să mor în braţele ei.

-Deajuns. Spuse unul dintre membrii.

Cu tot calmul, pe care-l aveam în mine m-am îndepărtat de Aurora şi m-am postat în faţa consiliului.

-Date fiind împrejurările, am decis că nu îţi poţi relua locul în Cerul Paradisului.

Dezamăgirea se ivi pe faţa mea.

-Dar, ne-am hotărât să-ţi dăm altă atribuţie. Vei fi îngerul păzitor al descendentei zeilor, Aurora. Totuşi, aveţi de îneplinit o condiţie. Conexiunea voatră este mult prea puternică pentru a fi ruptă, aşa că va trebui să vă mutaţi aici în Cerul Paradisului, iar Aurora va trebui să-şi îmbrăţişeze descendenţa, asta îi va permite să trăiască veşnic.

-Ce trebuie să fac pentru a-mi îmbrăţişa descendenţa? A întrebat Aurora din spatele meu.

-Trebuie să-ţi laşi în spate trecutul, să-l uiţi de tot şi să te alături nouă.

Realitatea mă lovi, zeiţa mea trebuie să renunţe la tot pentru a  trăi împreună.

-Aurora…

-Accept! Spuse ea uitându-se în ochii mei.

-Dar…

Ea doar veni lângă mine şi mă luă de mână.

-Aveţi la dispoziţie o oră spuse cel cu harta în mână. Bătu din palme şi senzaţia de fierbinţeală reveni, apoi tunelul de lumină şi dintr-o dată eram în camera Aurorei.

-Iubire, am început eu.

Dar Aurora mă trase mai aproape şi mă sărută pasional, mi-a luat puţin să-i răspund, dar când am făcut-o, pasiunea dintre noi doi, era pur şi simplu explozivă. Prin vene parcă îmi curgea dinamită, care odată aprinsă mă putea omorâ. Am luat-o în braţe şi am trântit-o pe pat. Mi-am coborât buzele încet pe gâtul ei, apoi i-am dat jos tricoul şi pantalonii, în timp ce ea încerca să-şi găsească respiraţia. O sărutam peste tot, iar ea gemea de plăcere, doamne cât adoram sunetul ăsta. În cele din urmă, aceasta reuşi să-mi dea jos tricoul şi pantalonii. Am rămas în boxeri, iar ea în sutien şi chiloţi, dar nu pentru mult timp. I-am dat sutienul jos şi i-am sărutat sânii, sugându-i sfârcurile, delicat.

-Nathan! Te rog!!! Gemu ea.

M-am întors înapoi la buzele ei şi le-am mai sărutat pasional încă o dată. Mi-am dat jos boxerii, apoi i-am dat şi ei chiloţii jos şi am penetrate-o adânc, dar încet. Lacrimi au început să curgă din ochii ei.

-Ce ai păţit? Am întrebat panicat.

Ea nu-mi răspunse, când m-am uitat în jos am văzut puţin sânge pe aşternut.

-Eşti virgină. Am concluzionat eu mândru.

Ea aprobă din cap.

Am mai sărutat-o o dată şi am continuat amândoi sincronizaţi perfect, trupul ei se mula perfect după mişcările mele, învăţa repede mă urma întocmai. Am terminat amândoi în acelaşi timp, agăţându-ne unul de vocea celuilalt, unul de extazul altuia, eram pur şi simplu pierduţi unul în altul.

-Nathan!

-Aurora!

Când în cele din urmă pasiunea a fost consummate şi trupurile noastre au rămas pustiite, m-am dat de pe ea şi m-am pus pe perna din dreapta ei.

-Te iubesc! Am spus eu mângâindu-i obrazul şi pierzându-mă în ochii ei de culoare boabelor de cafea.

-Şi eu te iubesc! Spuse ea fixându-mă cu privirea.

Am tras-o şi mai aproape de mine şi am stat aşa timp îndelungat.

-Bunica? Mă întrebă ea în cele din urmă.

-Te iubeşte zeiţa mea. Cu aceste 4 cuvinte rostite i-am înmânat poza cu mama ei, alte şiroaie de lacrimi au izvorât din cafeaua ochilor ei.

Suspinele ei mi-au sfâşiat inima nu-mi plăcea să o văd tristă, am strâns-o şi mai tare în braţe şi am rămas aşa până când termenul a expirat.

End flashback

………………………………………………………………………………………………

Autor şi corector: Simo

 

~ The End ~

5 thoughts on “Epilog

  1. A fost perfect…mi-a placut tare mult..iti voi trimite acum capitolul din She will be mine , deoarece ieri nu am avut timp …

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s