Capitolul 7

Când am ajuns în faţa clasei am inspirat şi expirat de mai multe ori. Am intrat şi m-am oprit în prag, cu Alice lovindu-se de mine. La catedră, stătea un domn foarte rotund ca o minge de fotbal şi îmbrăcat la costum, cu o mustaţă stufoasă şi caraghioasă. Semăna cu Moş Crăciun şi nu exagerez. Nu-i mai trebuia decât costumul roşu şi sania şi era gata de plecare.

Privirea lui era aspră şi mă fixa insistent.

-Tu trebuie să fi noua elevă.

-Da. Am spus gâtuit.

-Alice! Dute imediat în bancă. A ţipat el la biata fată, care tremura în spatele meu.

Aceasta s-a dus în bancă. Nu m-am uitat după ea, pentru că ştiam că voi întâlni privirea lui Nathan şi am preferat să nu risc. Pentru că, la cât de nervoasă eram în acel moment, i-aş fi băgat banca aia pe gât. Deşi slabe şanse să mă pot pune cu un înger…

-Înaintează! Îmi ordonă domnul Crăciun.

Se tot plimbă de colo colo şi sincer mă ameţea rău.

-Eu sunt profesorul tău de istorie. Numele meu este Elderly Franck. Îmi spuse pe un ton, ceva mai blând. Privindu-mă insistent.

Elderly, în engleză înseamnă vârstnic. Abea m-am abţinut să nu izbucnesc în râs. Cât de mul i-se potrivea numele.

Apoi s-a întors spre clasă şi a spus.

-Aceasta este noua voastră colegă, Aurora Barts. Privirea lui, iar s-a întors asupra mea. La fel ca Zeiţa dimineţii, a zâmbit el.

Uimitor, dantura lui era perfectă. Mai mult ca sigur avea proteză.

-Da. Am spus eu mândră şi am zâmbit.

– Dute să te aşezi în bancă, acum. A spus el.

L-am ascultat.

-Wow, chiar l-ai fermecat zeiţo. Mi-a şoptit Alice şi am început să chicotim împreună.

Pe la jumătatea orei, Alice mi-a întins un bilet, eram sigură de la cine era. L-am rupt şi m-am dus să-l arunc la gunoi, care era fix în faţa clasei.

Mare greşală, când să mă întorc în bancă, domnul Elderly ma oprit.

-Aurora, mă poţi ajuta te rog?

-Da, sigur. Am spus puţin nesigură.

-Era programat un test pentru data viitoare, dar cum tu nu te poţi pregăti, neavând lecţiile, m-am gândit să dau un proiect pe echipe. Ai vrea să mă ajuţi să selectez copii?

-În regulă. Am spus.

M-am apropiat de catedră.

-Fiecare echiă, va avea câte 4 membrii. A spus el autoritar. Aurora te rog, bagă foaia aceasta în catalog şi pe pagina, la care se va deschide, se va forma o echipă. Sunt 20 de copiii, deci vor fi 5 echipe a câte 4 elevi.

-Bine. Am spus.

Am luat hârtia şi am băgat-o în catalog. Prima echipă a fost formată, apoi a 2-a, a 3-a, a 4-a şi ultima echipă, era formată din…mi-a picat faţa.

-Aurora Barts, Alice Beufo, Ilena Cantor şi Nathan Carter.

Nu pot să cred, în primul rând eram cu Nathan în echipă şi în al doilea rând mai eram şi cu Barbie. De unde mi-am dat seama?

Păi, cred că din ocheadele, pe care i-le arunca pe sub gene lui Nathan şi zâmbetul perfect. Ochii îmi ardeau, cred că aveam să o omor pe fata asta.

M-am întors în bancă furioasă, Barbie s-a întors spre mine cu faţa ei angelică şi mi-a spus:

-Bună, scumpa eu sunt Ilena şi o să fim colege. Ai un nume foarte tare. Sper să facem treabă bună împreună.

Şi s-a întors înapoi.

Prea drăguţă şi prietenoasă pentru gustul meu, plus că avea o voce foarte ciudată, mult prea forţată şi apucată, pare genul care vorbeşte muuult. Nu aş vrea să fiu în locul lui Nathan dacă aşa este.

Când ora s-a terminat, Barbie, mă scuzaţi Ilena a sărit în braţele lui Nathan şi au stat 5 minute, sărutându-se încontinuu. Am luat-o pe Alice şi am ieşit afară pe teran. Pauza era de 20 de minute. Minunat, nu mai aveam decât 5 ore până când eram liberă. Am găsit o bancă şi ne-am aşezat pe ea.

– Deci, despre ce o să fie proiectul? A întrebat Alice.

-Nu ştiu…şi atunci mi-a venit o idee genial. Ce spui de îngeri?

-Îngeri? Mă întrebă Alice confuză.

-Da, îngeri. Sunt fel şi fel de îngeri în istorie, putem să ne alegem fiecare câte un tip de îngeri şi să vorbim despre ei. Ce spui?

-Sună interesant. În legătură cu Nathan ştiu că-

Dar i-am tăiat-o.

-Ştii că îl plac pentru că este frumos şi e tipul de bad boy care atrage toate fetele, dar el este deja combinat cu o Barbie şi nu am nici-o şansă. Nu mi-o spui în nume de rău, dar mai bine o las baltă cu visatul. Îţi mulţumesc.

Alice mă privea şocată.

-Ok, asta a fost ciudat…tot ce ai spus este adevărat, dar vroiam să-ţi mai spun că Nathan nu este un băiat chiar atât de rău, adică are şi părţi bune. De aceea şi eu l-am…plăcut foarte mult. La această mărturisire, Alice şi-a lăsat capul în jos ruşinată.

I-am ridicat capul şi i-am spus.

-Fii mândră de asta. Da, ştiu că nu este un băiat rău. Am spus pe un ton blând.

Alice mi-a zâmbit.

În acel moment o voce falsă ne întrerupe, oh, ce surpriză era cuplul anului.

-Bună, colege de proiect, ce faceţi? Ne întrebă Ilena, trăgându-l pe Nathan după ea.

Încercam să evit privirea lui, pe cât de mult puteam.

-Bine. Am spus. Tu? … Adică voi? M-am bâlbâit eu.

-Eu şi baby ne gândeam la proiect. Ce subiect aţi ales?

Baby…îmi venea să vărs, oficial.

-Ne-am gândit la îngeri. Am spus pe un ton mândru şi i-am înfruntat într-un final privirea lui Nathan, care era şocată şi confuză.

-Îngeri! Minunat! Exclamă Ilena. Nu este minunat baby şi-l sărută pe Nathan, din nou cu pasiune.

Ce aş mai omorâ-o. Dar trebuie să mă controlez şi să termin cu geloziile, pentru că Nathan nu merită nici măcar o lacrimă de-a mea, cu atât mai puţin o criză de gelozie.

-Da, o să fie interesant. Spune Nathan când se desprinde din sărut. Şi mă fixează cu o privire de gheaţă.

Dar nu-mi pasă, din potrivă, asta ma ambiţionat şi mai tare.

-Eu mă gândeam să fac despre îngerii exilaţi, împreună cu Alice şi voi aţi putea face despre Serafimi, îngerii iubirii şi ai înţelepciunii. Ce spuneţi? Am întrebat eu veselă.

-Nu prea cred. Spune Nathan intrigat. Eu şi cu tine vom face despre îngerii exilaţi. Ilena şi Alice vor face despre Serafimi. Ordonă el.

Vroiam să protestez, dar privirea lui era atât de feroce încât mi-a îngheţat glasul. Am hotărât să stau cuminte, pentru că altfel ieşea cam rău.

Nimeni nu mai spunea nimic. Clopoţelul a sunat, iar eu am tras-o pe Alice după mine şi ne-am reântors în clasă, înapoi în bancă. Presimt că proiectul ăsta o să-mi dea multe bătăi de cap…de fapt eram chiar sigură 99.99% de asta. Dar hei, eu sunt cea căreia îi plac provocările nu?!…trebuie să mă conformez. Din păcate.

Tot restul zilei, am stat în clasă şi am aşteptat să se termine această zi extraordinar de proastă.

Când a sunat clopoţelul, anunţând sfârşitul orelor, am zbughit-o pe uşă afară, cu Alice urmându-mă îndeaproape.

-Aurora scumpi, aşteaptă.

M-am oprit…ghiciţi cine era…Ilena.

Nathan nu se vedea pe nicăieri, vai, săracul ce se face fără baby a lui. Mă bufnise râsul la acest gând.

-Baby mi-a zis că nu este nimeni la tine acasă. Ce spui dacă ne întâlnim şi facem un plan de proiect? Mă întrebă ea politicos.

M-am gândit puţin, sau nu am gândit când am spus.

-Da sigur. Am spus pe un ton afectat ca al ei.

Nu a părut să observe decât Alice, care se abţinea din răsputeri să nu râdă.

Dacă află bunica probabil că voi fi pedepsită tot restul vieţii. Ea mi-a subliniat foarte clar, să nu aduc pe nimeni în casă. Mai ales elevi. Să sperăm că va înţelege.

-Acum eu trebuie să plec. Ne vedem în 2 ore la mine acasă bine?

-Bine, hai să te pupic.

Îh! Glossul ei lipicios, s-a imprimat pe obrazul meu. Cât de greţos…

Am luat-o pe Alice şi am fugit pe poarta liceului. Din fericire, Alice stătea vizavi de casa mea…ce surpriză plăcută.

Am ajuns relative repede, în 15 minute.

-Deci ne vedem în 2 ore? Am întrebat-o pe Alice.

-În 2 ore scumpi. A spus ea folosind tonul afectat al Ilenei.

Am început amândouă să râdem atât de tare, încât a trebuit să ne ţinem cu mâinile de burtă şi să ne ştergem lacrimile, care curgeau neâncetat pe obraji.

Mi-am luat la revedere de la Alice şi am intrat în casă. Mam dus în camera mea, m-am băgat sub plapumă şi în sfârşit, carapacea mea s-a crăpat, dând voie lacrimilor fierbinţi să curgă pe obrajii mei îmbujoraţi de râs.

Toată suferinţa acumulată de-a lungul zilei, a răbufnit în mii şi mii de lacrimi fierbinţi.

După o porţie zdravănă de plâns, m-am calmat şi am adormit îmbrăcată.

Peste două ore aveam să-l văd din nou, împreună cu Barbie, peste două ore…peste două ore.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Autor şi corrector: Simo

5 thoughts on “Capitolul 7

  1. wow ce hotarat e Nathan sa faca partea lui de proiect cu Aurora, oricum, Ilena, hmm ce sa zic despre ea, mi se pare case preface, adica e prea politicoasa, dupa cate ai descris din caracterul ei, pun pariu ca, coace ceva (scuzati exprimarea) per total e un capitol supeeeerb, abia astept nextu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s