Capitolul 8

Ochii mei s-au deschis şi am realizat buimacă, cât era ceasul. De ce am dormit atât m-am întrebat eu în timp ce mă îndreptam spre dulap. Ceasul de pe noptieră, arăta ora 18:00 PM, ceilalţi trebuiau să ajungă în curând. Trebuia să decid urgent cu ce să mă îmbrac….

 

………………………………………………………………………………………………………Bine de ce nu pot să mă decid odată?! Până la urmă am ales o rochiţă până la genunchi neagră cu bretele şi mai largă. Avea un decolteu în V o adoram îmi venea foarte bine. Părul perfect ca întotdeauna. Nu ştiu de ce, dar mi-am dat şi cu puţin gloss roz pal, eram….draguţă.

 

Am auzit trei bătăi în uşă şi m-am dus să deschid. Singurul care era afară…nimeni altul decât Nathan. Am rămas puţin surprinsă. L-am poftit înăuntru.

 

-Doar tu ai venit? Am întrebat eu suspicioasă.

 

-Da Ilena s-a dus acasă la Alice să facă împreună despre serafimi, iar eu am venit la tine să facem despre exilaţi. A spus el indiferent, aşezându-se pe canapea.

 

Minunat am gândit eu.

 

-Bine păi cum ai vrea să începem?

 

-Ce ai zice dacă am începe cu un suc? Întrebă el seducător şi îmi oferi o privire care îmi făcu inima să o i-a la trap.

 

-Sigur. Am spus eu.

 

M-am dus în bucătărie şi am luat sticla de Pepsi care era în figider, am luat două pahare şi m-am întors în sufragerie. Am pus sucul în pahare şi i-am oferit unul lui Nathan.

 

-Mulţumesc.

 

-Cu plăcere.

 

Nimeni nu a mai zis nimic o bună perioadă de timp. Simţeam cum privirea lui mă cercetează, dar nu vroiam să îl privesc, îmi era teamă să nu mă pierd din nou în acei ochi superbi.

 

-Arăţi foarte bine în seara asta. Concluzionă el.

 

În cele din urmă mi-am ridicat privirea şi mi-a trebuit toată stăpânirea pe care o deţineau celulele din creierul meu, ca să o pot înfrunta.

 

-Mulţumesc. Am spus eu pe nerăsuflate.

 

Mi-am lăsat din nou privirea în jos, dar Nathan mi-a ridicat bărbia şi m-a obligat să-l privesc în ochi. În acele abisuri fără întoarcere am văzut o strălucire, am văzut…iubire. Poate mă înşelam, sau nu. Sinceră să fiu nu vroiam să aflu. Uram cum reacţiona corpul meu la atingerea lui.

 

-Pentru mine te-ai pregătit aşa. Îmi spuse el pe un ton jucăuş.

 

Privirea lui rămăsese la fel şi un zâmbet seducător îi apăru pe chip.

 

-Nu. Am reuşit să spun dându-i mâna la o parte. Vreau să ştiu de ce? A întrebat eu furioasă, ridicându-mă în picioare.

 

-Poftim? Mă întrebă el confuz.

 

-De ce m-ai sărutat şi mi-ai dezvăluit secretul tău dacă tu….ai o iubită? Am întrebat eu enervată la maxim.

 

Nathan nu spunea nimic, doar îşi lăsă privirea în jos.

 

-Răspunde-mi. I-am ordonat eu.

 

-Nu ştiu. A concluzionat el. Nu ştiu de ce am făcut-o.

 

-M-ai folositşi nici măcar nu şti de ce. Wow e chiar trist. Am spus pe un ton sarcastic.

 

Am urcat în camera mea şi m-am ghemuit pe pat. Lacrimile, pe care le ţineam captive au căzut pe obrajii mei calzi din cauza valului sângelui care îmi clocotea în vene de atâta furie. M-a folosit şi nici măcar nu ştia de ce. Cum e posibil aşa ceva?! Ce creatură face aşa ceva? Un înger exilat, desigur mi-am răspuns eu la propria mea întrebare.

 

Trei bătăi puternice se auziră în uşă, dar nu am răspuns. Mi-am pus perna peste cap şi sunetul bătăilor s-a mai estompat puţin. În cele din urmă au încetat de tot. Mi-am dat perna jos de pe cap şi m-am dus la fereastră, aveam nevoie de aer. Când am deschis fereastra, două aripi, mari şi negre băteau în faţa mea. Eram fermecată. O mână s-a întins spre mine şi am prins-o imediat. Aceasta m-a tras şi două braţe puternice m-au înfăşurat într-o îmbrăţişare strânsă, apoi aripile au început să bată, iar eu am simţit cum gravitaţia nu mai există, pământul dispare şi aerul nopţii mă înconjoară şi mă face să mă simt în siguranţă. Stelele par mult mai mari şi mai strălucitoare, oamenii din jur arată ca nişte furnici. În cele din urmă Nathan coboară pe plajă, dar încă nu îşi lua braţele din jurul meu. Şi sinceră să fiu nici nu vroiam să o facă.

 

Când în cele din urmă mi-a dat drumul, am fost foarte dezamăgită. M-am întors cu faţa spre el, am luat o gură mare de aer şi l-am privit în ochi.

 

-Nu îmi vine să cred că spun asta, dar…Am tras adânc aer în piept încă o dată, am închis ochii şi am spus-o: TE IUBESC! Am ţipat eu cu toată puterea de care eram capabilă.

 

În acel moment, am simţit cum pământul îmi fuge la propriu de sub picioare. Aerul rece îmi ridica uşor rochia, iar eu trebuia să am grijă să nu o ridice de tot. Încă nu vroiam să deschid ochii.

 

Nu vedeam nimic, dar puteam simţi. Buzele dulci ale lui Nathan peste ale mele, i-am răspuns automat la sărut. Limbile noastre s-au întâlnit şi se mişcau într-o sincronizare foarte plăcută, fiecare por din corpul meu urla de dorinţă şi plăcere. L-am tras mai aproape de mine, iar sărutul a devenit mai pasional, mai animalic. Când în cele din urmă am rămas fără aer, am fost nevoită s-ă mă desprind din sărut. Cât uram în acel moment, că plămânii mei aveau nevoie de aer. Nu vroiam să deschid ochii.

 

-Aurora. Îmi şopti el în ureche, trimiţând fiori în tot corpul meu.

 

Am deschis ochii şi am văzut aripile mari şi negre care mă protejează de frig şi braţele lui înfăşurate în jurul taliei mele, picioarele mele stăteau peste ale lui, astfel încât să ne mişcăm, ca unul.

 

-De ce plângi? Mă întrebă el confuz.

 

-Nu ştiu. Am răspuns eu printre suspine. Mi-se pare prea frumos ca să fie adevărat.

 

-Ce anume? Vru el să ştie.

 

-Faptul că sunt aici în braţele tale, că eşti înger, că ne sărutăm, doar noi doi şi nimeni altcineva. Am spus eu fericită.

 

-Dar şti că odată ce coborâm-

 

I-am taiat-o.

 

-Nu-mi strica fericirea, te rog. Ştiu că odată ce îţi strângi aripile vei redeveni proprietatea Ilenei, dar acum eşti îngerul meu şi doar al meu. Am spus eu sărutândul pasional încă o dată.

 

-Nu am nimic împotrivă. Spuse el şi apoi zâmbi, din toată inima. Era cel mai frumos zâmbet pe care l-am văzut la el vreodată.

 

În acea seară ne-am sărutat şi iar ne-am sărutat fără încetare, apoi Nathan m-a lăsat în camera mea, m-a sărutat de noapte bună şi a plecat.

 

În acea noapte am adormit cu gustul buzelor lui în minte şi cu mirosul specific. Am visat aripile care mă protejează de toate nenorocirile şi îngerul pe care-l iubesc. Îmi părea rău că nu aflasem mai multe lucruri despre el…eh data viitoare.

 

…………………………………………………………………………………………………..

Autor şi corector: Simo

 

Advertisements

3 thoughts on “Capitolul 8

  1. wow (sunt prima) pana acum am citit totul fara suflare facand pauza sa las cate un com…esti minunata simo…povestea e minunata esti forte talentata si povestea asta m-a fermecat , descrii superb. de abia astept next-ul 😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s