Capitolul 6

Ceasul sună întruna, iar eu nu vroiam să mă trezesc, nu vroiam să înfrunt o nouă zi. Mai ales  după cele aflate aseară, nu vroiam să dau ochii cu Nathan. Ce puteam să-i spun? Mulţumesc pentru că mai salvat şi mi-ai lăsat părinţii să moară? Nu, normal că nu-i puteam spune asta, era stupid. Atunci? Ce aş fi putut să discut cu el….? Doamne, de ce viaţa mea trebuie să fie atât de complicată.

În cele din urmă am dat o palmă ceasului deşteptător şi alarma s-a oprit arătând ora 8:30 AM  mai aveam 20 minute şi trebuia să plec la şcoală. Da, trebuie să merg la şcoală astăzi. Ce enervant!

M-am îmbrăcat şi spălat cât de repede am putut. Am adoptat o ţinută foarte drăguţă. Pantaloni albaştri, tricou albastru închis, cam mulat ce-i drept pentru liceu, dar nu aveam lucruri mai largi în garderobă. Poate pentru că bunica îmi spunea mereu că toate lucrurile pe care, le port trebuie să fie sexy, dar nu vulgare. Asta şi faptul că ea îmi cumpără toate hainele. Oricum mi-am luat o geantă neagră, care îmi ajungea până la genunchi, mi-am pus-o pe umăr şi am coborât jos.

Spre surprinderea mea bunica nu se vedea pe nicăieri.

-Bunico? Eşti aici?

Nimic…

Am căutat-o în garaj, în grădină, în camera ei şi nimic. Ori bunica mea a fost răpită de extratereştrii, ori ceva s-a întâmplat cu ea, ceva grav…

Stăteam confuză în mijlocul sufrageriei, bunica nu m-ar fi lăsat singură în prima mea zi la o şcoală nouă nu? În toate dăţile trecute, ea a fost mereu alături de mine. Foarte ciudat.

M-am uitat mai atent prin casă şi în bucătărie am găsit un bileţel. Era lipit de un pachet cu mâncare şi scria aşa:

Aurora, scumpa mea îmi pare rău că nu pot fi alături de tine în această zi specială, dar Fatima se simte foarte rău şi neavând cine să o îngrijească momentan ma rugat pe mine să stau cu ea. Ştiu că vei înţelege.

Sper să-ţi placă pachetul pregătit şi baftă multă la noul liceu.

P.S l-am rugat pe Nathan să te însoţească.

 

A făcut ce? Nu pot să cred!!! Nu pot să dau ochii cu el după tot ce s-a întâmplat ieri. Dar ce pot face, nu ştiu unde este liceul…aşa că trebuie să mă resemnez. Am luat pachetul şi l-am băgat în geantă. Ce urma să fac atunci când îl vedeam pe Nathan?

…………….

O idee interesantă mi-a trecut prin minte. Înainte să-mi dezvăluie secretul lui, ma sărutat şi trebuie să recunosc că a fost E-X-T-R-A-O-R-D-I-N-A-R!!!! Dacă l-aş săruta? Ce rău ar putea face? Adică, el ma sărutat pe mine şi mi-a dezvăluit secretul lui şi ma privit chiar cu afecţiune, ma ţinut în braţe când am plâns. Toate astea trebuie să însemne ceva…nu? Oare mă place sau ceva mai mult? Gata cu întrebările, altfel îmi va plesni capul!

Se auziră trei ciocănituri puternice în uşa de la intrare. Am tras de două ori aer în piept ( foooarte mult aer ) şi îmi repetam întruna în cap, poţi să o faci, poţi să o faci poţi să o fa…apoi am deschis uşa.

Şi am rămas blocată, ca de obicei…de ce trebuie să reacţioneze aşa corpul meu de fiecare dată când îl vede? Asta e, când îl vede…

M-am postat în faţa lui şi distanţa dintre noi era foarte mică. I-am luat faţa în mâinile mele, am închis ochii şi…mi-am preset buzele de ale lui.

La început nu a reacţionat, probabil era şocat, deşi nu cred. Nu am vrut să deschid ochii, ca să-i văd faţa.

Când eram pregătită să mă retrag, buzele lui au început să se mişte, permiţându-mi accesul…neştiind ce să fac, am început să-i sug încet buza de jos, apoi pe cea de sus, iar şi iar. Era o senzaţie atât de plăcută, de pură, de nevinovată. Parcă sute de îngeri stăteau pe buzele lui şi emanau o energie pură. Cam asta simţeam….dar apoi.

Limba lui a început să o caute pe a mea, iar eu am deschis mai mult gura, permiţându-i accesul. Când a întâlnit-o, pasiunea lui pur şi simplu era de nedescris….parcă un leu flămând ar fi văzut pentru prima dată carne şi aleargă spre ea să o devoreze cu o poftă nebună. Exact aşa era şi sărutul ăsta. Disperarea, cu care mă săruta ma şocat puţin, dar nu am cedat, l-am sărutat înapoi cu toată hotărârea pe care, o aveam în acel moment şi ne-am sărutat aşa, făcând faţă cu brio şocurilor electrice pe care le încasam repetat. Erau oarecum placute, dar şi enervante.

Când plămânii mei nu mai aveau aer, a trebuit să mă desprind din sărut…din păcate. Am luat o gură foarte mare de aer, având ochii tot închişi. După ce mi-am recăpătat respiraţia, am deschis ochii. Probabil arătam ca un oposum scos din maşina de spălat, dar când mi-am văzut reflexia în geamul uşii de la intrare am rămas şocată…eram ca scoasă din cutie. Nici un fir rebel, nici buzele roşii din cauza sărutului. Pe bune? Eram puţin dezamăgită, dar bucuroasă pentru că nu trebuia să-mi reâmprospătez machiajul.

Revenind, Nathan arăta…calm, ca întotdeauna. Doar ochii săi acum trişti, trădau faptul că s-a întâmplat ceva mai devreme. Parcă îmi căzuse cerul în cap…de ce era trist?

-Îmi pare rău…a fost tot ce am putut să spun.

-Nici-o problemă. A replicat el calm. Hai să mergem, trebuie să ajungem înainte să se sune.

Nu am spus nimic, doar l-am urmat până la maşină. Drumul nu a durat decât zece minute, timp în care, nici unul dintre noi nu a vorbit. Când maşina s-a oprit, am fost prima care a ieşit afară. Nu mai suportam să stau în preajma lui. Mă simţeam prea…aiurea.

Am înaintat spre poarta mare şi verde de metal, care înconjura clădirea. Liceul Cross era foarte drăguţ. Era o clădire, vopsită într-un alb superb, cu parter şi două etaje. Culoare mi-a plăcut cel mai mult, era atât de liniştitoare.

Nathan a venit în dreapta mea şi a înaintat, pe poartă. L-am urmat. Înăuntru nu era cine ştie ce. Cum urcai cele trei trepte de la intrare, în stânga găseai o masă şi două scaune, iar deasupra pupitrului scria: REZERVAT ELEVILOR DE SERVICIU, în dreapta în colţ era un bust sub care scria Cross Norton, cel după care a fost numit liceul, am presupus, iar faţă în faţă cu locurile rezervate elevilor de serviciu era cabinetul directoarei ( mama lui Nathan ). Acesta s-a îndreptat direct spre el. L-am urmat.

Camera era foarte mare, biroul era acoperit de dosare, iar eu dabea am putut să o zăresc pe mama lui care era aşezată pe scaunul din spatele biroului.

-Ce faci mamă? A întrebat Nathan.

La auzul vocii lui, aceasta a tresărit.

-Bine scumpule tu?

-Bine, am adus pe cineva şi face semn cu capul spre mine.

Mama lui Nathan îşi întoarce privirea spre mine, se ridică de la birou şi vine să mă îmbrăţişeze drăgăstos, am observant că la acest gest, Nathan şi-a dat ochii peste cap…ciudat.

Când în sfârşit m-am desprins din îmbrăţişare, am reuşit să spun.

-Bună ziua.

-Draga mea, mă bucur să te văd. Bunica ce mai face?

-Este bine.

-De ce nu a venit cu tine astăzi?

-Este plecată la o prietenă, să aibe grijă de ea, aceasta se pare că este bolnavă…am spus pe un ton trist.

Nathan, mi-se pare mie sau avea un zâmbet în colţul gurii. Nu cred că mi-se pare, pentru că mi-a făcut cu ochiul. L-am privit suspicioasă, iar apoi mi-am întors atenţia spre mama lui.

-Am înţeles scumpo. Spuse ea indiferentă. Ei bine eu nu sper decât, ca tu să te simţi bine aici, alături de noi. Dacă ai nevoie de ceva, de orice, te rog să apelezi la mine cu toată încrederea, ai înţeles?

-Da, am înţeles şi vă mulţumesc frumos. Am spus politicoasă şi am ieşit din birou, cu Nathan în spatele meu.

-Deci eşti singură acasă. Spuse el pe un ton jucăuş şi seducător.

Mi-am dat ochii peste cap.

-Da şi? Am întrebat pe un ton acid.

-Hai să-ţi arăt clasa mai bine. A spus pe un ton calm, care nu trăda nici-o emoţie.

Sunt sigură că nu asta vroia să spună….Ah!!! Băiatul ăsta mă omoară încet, dar sigur.

Am mers pe un mic corridor, apoi am urcat la primul etaj. Am trecut de clasa a X-a A şi a X-a B şi ne-am oprit în faţa clasei a X-a C pe uşă, era lipită o foaie pe care scria ştiinţe ale naturii, profil real. Stai puţin eu vroiam la uman nu la real…

-Ăăăăă, cred că este o greşală. Am spus confuză. Eu vroiam la profil uman nu real.

-Nu este nici-o greşală bunica ta a vrut să fii în aceeaşi clasă cu mine. A replicat el.

Ce, poftim, unde, când?!?!?! Bunica mea a vrut ce?! Oficial voi înnebuni complet!

În primul rând sunt praf la chimie, biologie şi alte lucruri pe care le presupune acest profil, mare mirare dacă voi reuşi să trec. În al doilea rând trebuia să fiu în clasă cu un înger exilat, pe care atunci când îl văd inima sare o bătaie şi fiecare celulă nervoasă din corp îmi spune pericol, stai departe, dar inima îmi spune că îl vreau pe el. Nu e ca şi când aşi gândi toate astea despre Nathan…oarecum.

Ideea este că bunica mea îmi ruinează VIAŢA!!!

-Nu se poate. Am spus exasperată. Eu nu sunt bună la nici-o materie din acest profil, în afară de română. O să rămân repetentă, cu BRIO!

-Nu mai fi aşa dramatică. La profilele umane nu mai sunt locuri, aşa că nu ai ce să faci, decât să te conformezi. Acum hai să-ţi alegi un loc.

Am intrat în clasă şi m-am aşezat în ultima bancă de la fereastră, Nathan s-a aşezat o bancă mai încolo de mâna mea dreaptă.

Clopoţelul a sunat şi o grămadă de copiii, au început să vină şi să se aşeze în bănci. În dreapta mea s-a aşezat o fată cu ochelari şi două codiţe împletite, îmbrăcată ca pe vremea bunicii. Săraca de ea, am gândit. Parcă a ieşit din acele filme proaste cu tocilari. Aceasta şi-a întors privirea spre mine.

-Buna eu sunt Alice, pe tine cum te cheamă?

Acum am observat că purta şi aparat dentar…doamne semăna cu Betty cea urâtă…nu vreau să fiu rea, dar aşa era. Cu excepţia părului, care era roşcat, un roşcat închis foarte frumos şi ochii verzi ca smaraldul, care abia se zăreau în spatele lentilelor groase ale ochelarilor. Dacă şi-ar fi făcut câteva schimbări, fata asta ar fi arătat super.

-Eu sunt Aurora. Am spus şi i-am întins mâna. Încântată.

-Asemenea.

Dintr-o dată toată lumea s-a oprit şi toate privirile erau aţintite spre uşă. Ochii mei i-au urmat pe ai celorlalţi şi în cadrul uşii…stătea o păpuşă Barbie.

O fată blondă, cu părul lung şi drept până în talie, ochi mari albaştri şi pielea foarte uşor bronzată aproape isesizabil. Era îmbrăcată cu un maiou alb şi pantaloni negri mulati, era superbă, parcă ar fi căzut din cer. Ochii mei s-au mărit de admiraţie. Cât aş fi vrut să arăt ca ea.

După ce toată lumea a salutat-o, ea s-a îndreptat spre ultimele bănci, spre una mai exact, cea a lui Nathan. Când Barbie a ajuns la banca lui, el s-a ridicat şi a sărutat-o foarte pasional, blondina răspunzându-i înapoi….

Eram şocată, rănită, umilită, nu puteam să cred aşa ceva…acum câteva minute eu eram cea pe care o săruta şi acum el…el…se sărută cu alta.

Lacrimile ameninţau să-mi curgă pe obraji, dar le-am reţinut cu glorie. Nimeni nu a observat, desigur, toată lumea era prea ocupată să vadă cum limba lui intră în gura păpuşii.

Doar Alice se pare că a observat.

-Ce-ar fi să mergem până la baie. Mi-a propus ea.

Am dat din cap încă şocată şi i-am mulţumit din tot sufletul că m-a scos de acolo.

Când am ajuns în baie, m-am proptit de zid şi m-am lăsat să alunec în jos, pe podeaua rece. Nu puteam să plâng, eram mult prea rănită şi trădată pentru asta.

Versurile lui Kate Voegele îmi veneau obsedant în minte:

You Can’t Break A Broken Heart,

So try your best now baby,

Try your best to break me,

You can’t break a broken heart,

 

Asta nu mi-se poate întâmpla mie…sau se poate. Nu mă pot numi o fată norocoasă, având în vedere ce sa întâmplat cu părinţii mei, dar Nathan îmi dezvăluise secretul lui, mă sărutase, de ce nu ma respins, de ce ma lăsat să-mi fac iluzii. Era la fel ca ceilalţi băieţi, era un nemernic. Dar avea să mi-o plătească. PROMIT că avea să mi-o plătească într-un fel sau altul. Lucrurile nu vor rămâne aşa!

M-am ridicat de pe podea mi-am dat cu nişte apă pe faţă şi m-am întors spre Alice.

-Îţi mulţumesc frumos.

Ea doar a aprobat din cap. Nici nu ştia cât de recunoscătoare îi eram în acele momente.

Am luat o gură mare de aer şi am ieşit din baie urmată îndeaproape de Alice.
Autor: Simo

Advertisements

4 thoughts on “Capitolul 6

  1. sunt de aceasi parere cu Aurora, bunica ei vrea sa-i distruga viata, adica, face ce face si tot langa Nathan ajunge, si vorbind de el, cum sa-i faci asa ceva bietei fete, adica ma rog, poate are de pastrat cine stie ce reputatie in scoala, dar chiar asa, oricum, imi place din ce in ce mai mult si abia astept sa vad cum o sa se razbune Aurora

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s