Capitolul 4

Ceasul arăta ora 7:50 PM Nathan trebuie să apară în orice clipă…sunt foarte neliniştită. Tremur încontinuu şi am un presentiment foarte rău legat de întâlnirea asta. Ce naiba este în neregulă cu mine? Calmeazăte Aurora!

În cele din urmă mă liniştesc şi mă duc să mă privesc în oglindă. Arătăm chiar bine, maioul negru mulat, combinat cu geaca de piele neagră şi blugi skinny tot negri erau o combinaţie foarte potrivită pentru mine. Părul îmi stătea bine ca de obicei, iar rimelul, pe care mi-la luat bunica îmi făcea genele destul de mari, ochii mei erau clar puşi în evidenţă. M-am mai dat cu puţin gloss pe buze şi am coborât la parter. Bunica stătea pe canapea şi se uita la televizor.

M-am dus lângă ea, dar aceasta nu s-a întors spre mine, atunci m-am postat în faţa televizorului şi privirea ei ma analizat suspicioasă.

-Vrei să vorbeşti cu băiatul sau să te culci cu el? A spus ea pe un ton aspru şi rece.

Tipic bunica mă aşteptam să mă facă să mă simt prost ca de obicei.

-Dacă tu aşa crezi, este problema ta. I-am spus pe un ton indiferent.

M-am îndreptat spre uşă şi mi-am pus converşii negri de la All Star în picioare, am legat şireturile într-o fundă drăguţă şi eram gata, speram să trec repede peste această întâlnire…foarte repede.

În acel moment mi-aş fi dorit să fiu în acele jocuri pe care, poţi să dai pe repede înainte şi personajele se mişcă la viteză maximă, iar orele devin minute, cât îmi plac, sunt aşa simple. Totul trece mult mai repede.

Soneria s-a auzit de două ori şi eu m-am trezit din visare şi am deschis uşa. În faţa mea stătea o creatură venită din altă lume, nu-l pot descrie altfel pe Nathan. Părul ciufulit îi stătea foarte drăguţ, iar bretonul era tuns perfect, chiar deasupra ochiului drept. Purta o bluză gri, care avea un mic decolteu, din ce puteam vedea băiatul merge mult la sală. Bluza era destul de mulată, astfel încât fiecare muşchi era scos în evidenţă. Arăta genial! Pantalonii şi adidaşii negri, care îi veneau perfect şi o geacă de piele neagră, care să completeze decorul. Nu aveam cuvinte. Cred că am stat aşa holbându-mă la el mult timp.

-Ai rămas fără cuvinte? Mă întreabă el jucăuş.

Expir, nu mi-am dat seama că mi-am ţinut respiraţia până atunci.

-Oarecum. Spun eu puţin jenată de situaţie.

Am ieşit afară pe verandă şi am trântit uşa în spatele meu, fără să-mi iau la revedere. Eram prea orgolioasă ca să cedez la o jignire.

-Mergem? Am întrebat fără să-l pot privi.

-Da, hai să luăm maşina mea. Vin-o după mine.

L-am urmat până în dreptul unui BMW X6 negru. Pur şi simplu am rămas cu gura căscată. El mi-a deschis uşa din dreapta şoferului, iar eu m-am conformat şi m-am urcat, puţin cam ezitant în maşină. El s-a urcat la volan şi a pornit maşina. A turat motorul, a băgat maşina în viteză şi am pornit. Mergeam încet cu vreo 40 km/h uram să merg încet! Maşina era superbă şi pe dinăuntru, totul era negru, de la bord, până la centurile de siguranţă. Mă potriveam perfect în peisaj mă simţeam ca un cameleon, eu fiind îmbrăcată complet în negru…exceptând dunga albă a teneşilor mă potriveam perfect.

În cele din urmă am întrebat, pentru că mă omora curiozitatea.

-Cum de ai o asemenea maşină?

-Este a mamei mele mi-o mai împrumută din când în când. Spune el rădicând din sprâncene la cuvântul “ împrumută “.

-Şi acest împrumut, nu se va termina cu pedepsirea ta?

Nathan izbucneşte într-un râs copios. Şi îmi aruncă o privire profundă care mă arde pe dinăuntru. Pur şi simplu mă pierd în ochii aceia negri. Ce stupidă sunt! Dar nu mă pot abţine.

-Îţi mulţumesc pentru grijă, dar mama nu m-a pedepsit niciodată.

-Tu unde stai?

-În afara oraşului, am o casă pe plajă, o să-ţi placă este foarte frumoasă.

-Aha. A fost tot ce am putut să spun.

Peste aproximativ 5 minute am ajuns pe plajă. Am coborât din maşină şi l-am urmat pe Nathan până în dreptul unei case mari cu două etaje. Avea dreptate este frumoasă.

În timp ce eu urc treptele casei şi ajung pe verandă, el coteşte spre stânga şi îmi face semn să-l urmez, mă supun. Ajungem în dreptul unei pivniţe cred. El coboară încet scările şi dispare în întuneric, eu alerg după el puţin speriată şi mă ciocnesc de ceva tare şi cad pe spate. Mă aşteptam ca impactul cu solul să fie dureros, dar în schimb mă simţeam foarte ciudat, parcă luasem foc.

Când am deschis ochii, am realizat că Nathan m-a prins şi mă ţine de talie ca să nu cad. Mă ridică uşor şi mă pune pe picioare. Wow dacă băiatul ăsta mă face să mă simt aşa doar ţinându-mă în braţe nu vreau să-mi închipui cum m-aş simţi în alte ipostaze. Sau vreau…

Îmi scutur capul şi mă uit la uşa din faţa mea, care acum era deschisă. Nathan intră înăuntru, iar eu intru după el.

Stăteam într-o încăpere foarte mare, cu parchet pe jos şi o bibliotecă imensă în partea stângă şi două fotolii cu o masă rotundă în faţă în partea dreaptă. Totul era minunat…lumina puternică aproape că mă orbea.

M-am îndreptat glonţ spre bibliotecă şi am început să-mi plimb degetele peste titlurile cărţilor. Nu era nici un autor scris, decât un mic titlu îngroşat cu negru pe cotor. Unul mi-a atras atenţia  “ Exilaţii între Rai şi Iad “ când am vrut să scot cartea de pe raft o mână puternică mi-a strâns încheietura, sinceră să fiu mă durea.

Am ridicat privirea ca să întâlnesc abisul din ochii lui Nathan. Nu mai ştiam să respir. El m-a tras de lângă raft şi m-a trântit pe fotoliu, destul de brutal.

-Care e problema ta?! Am zbierat eu.

-Nu ai voie să atingi cărţile alea. Mi-a aruncat el rece şi superior.

-Am crezut că pentru asta am venit. Am spus nedumerită.

-Nu prea cred. Spuse el şi-mi aruncă un zâmbet sinistru.

-Nu prea cred eu că înţeleg. Eram al naibii de confuză.

El îmi prinse încheieturile şi mă trase spre el, m-am izbit de pieptul lui, iar mâinile lui îmi ţineau încheieturile ca într-o menghină. Începea să mă doară. M-am zbătut să scap, dar fără folos.

Nathan îşi apropie şi mai mult faţă de a mea, iar acum buzele noastre erau doar la câţiva inchi distanţă, dacă mă mai zbăteam odată ajungeam să-l sărut. Acest gând m-a înfricoşat întra-tât încât mi-a plăcut. Bine, ce este în neregulă cu mine, tipul clar are probleme grave la mansardă.

-Tu ai venit ca să afli mai multe lucruri despre îngerii exilaţi am dreptate? Mă întreabă el în şoaptă.

Răsuflarea lui îmi atinge delicat buzele, iar eu simt că mă topesc de dorinţa de a-l săruta. Dar trebuia să mă controlez. Am mai încercat o dată să mă zbat, trăgându-mi faţa cât mai departe de a lui, dar el m-a tras încă o dată brutal, de data asta întorcându-mă şi ţinându-mi mâinile la pieptul meu.

Inspiraţia lui îmi gâdila gâtul de plăcere. Oricât de speriată aş fi fost, trebuia să recunos că îmi plăcea într-un mod sinistru tot ceea ce se întâmpla.

-Raspunde-mi! Îmi ordonă el la ureche.

Îmi înghit nodul din gât.

-Da. Am spus pe o voce tremurată. Te rog nu mă răni! Am spus pe un ton rugător.

El m-a întors şi de data asta, îmi eliberase încheietura stângă nu m-ă mai ţinea acum decât de cea dreaptă. A început să meargă înapoi prin tunel şi afară pe plajă, trăgându-mă forţat după el.

Nu ştiam ce să fac, cum să scap, era mult prea puternic pentru mine.

-Nathan te rog lasă-mă să plec. Nu ştiu ce vrei de la mine dar orice ar fi ia şi lasă-mă. Dacă vrei să mă violezi fă-o şi gata. Doar lasă-mă în pace! Am zbierat toate astea cu suspine în glas, nu mai ştiam ce spun, frică îmi cuprinsese fiecare fibră din corp, simţeam că nu am scăpare. Mă simţeam încolţită.

El s-a oprit şi strânsoarea s-a mai domolit, s-a întors spre mine şi mi-a aruncat un zâmbet batjocoritor.

-Să te violez?! Pe tine? Nu vreau să dezamăgesc fetele cu care m-am culcat până acum. Ar fi o neruşinare din partea mea să te ridic la standardele lor. Puştoaic-o niciodată nu o să fi întratât de bună încât să fii cu mine. Îmi aruncă el indiferent şi amuzat.

În acel moment lacrimile au început să-mi inunde faţa. Nu mă mai simţisem aşa umilită în viaţa mea. Eram atât de proastă, cum m-am putut gândi că el se poate uita la mine. Doamne cât de idioată am putut fi. Nu vroiam decât să fiu în patul meu de acasă şi să zac acolo cu inima frântă şi un pachet de şerveţele în poală.

El mi-a dat drumul la încheietură, s-a postat în faţa mea şi mi-a luat faţa în mâinile lui. În acel moment nu am realizat ce vrea să facă şi când m-am dumerit eu era prea târziu să-l opresc. Acesta şi-a lipit buzele de ale mele şi mii de fiori electrici şi flăcări mi-au inundat corpul toate acestea au durat doar o clipă, pentru că el şi-a dezlipit rapid buzele de ale mele. Am suspinat dezamăgită. Plânsul se oprise, luând locul confuzia şi nedumerirea. Care era problema băiatului ăsta. Rimelul probabil mi-se întinsese pe toată faţa şi arătăm ridicol dar nu-mi păsa, nu vroiam decât să aflu de ce făcuse asta. Când m-ă pregăteam să-l întreb, el mi-a pus un deget peste buze.

-Vreau doar să-ţi arăt ceva. Spuse el pe un ton trist.

M-am uitat suspicioasă, acum e momentul când scoate arma şi m-ă împuşcă în cap? Sau când îmi spune că a fost o farsă.

Nathan îşi retrage mâinile după faţa mea, nu înainte să mă mai mângâie odată şi să mă privească cu tristeţe.

Se îndepărtează aproape 10 m şi se întoarce cu spatele la mine. Îşi dă jagheta jos şi…BAM! Uimire, teroare, frumuseţe, groază, nu putea fi adevărat, eram într-o poveste fantasy clar! era…era un sentiment de nedescris. Ceea ce vedeam nu putea fi exprimat în cuvinte!

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Autor: Simo

Advertisements

5 thoughts on “Capitolul 4

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s