Capitolul 11

-Nu!!!!!! Lasă-mă!!! AJUTOR!!!!

-Aurora, trezeşte-te!

Cineva mă scutura şi mă obliga să revin la realitate. Am deschis ochii speriată şi i-am întâlnit privirea panicată a lui Nathan, care mă ţinea încă de umeri. M-am cuibărit în braţele lui, iar el mă primi într-o strânsoare caldă şi plăcută.

-Ce s-a întâmplat? Mă întrebă el blând.

-Am…am visat că Alice…te i-a de lângă mine. Această confesiune îmi făcu larimile să cadă neâncetat pe obraji.

-Gata, gata, asta nu se va întâmpla. Spuse el calm şi îmi sărută părul.

-Nu ai de unde să şti, dacă totuşi se întâmplă? Am spus eu panicată.

-Atâta timp cât avem o vrăjitoare, drept aliată, totul va fi bine.

-Vrăji ce?! Am întrebat desprinzându-mă din braţele lui.

-Îmbracăte şi te aştept în salon.

Mi-am tras tricoul albastru pe mine şi pantalonii de blugi negrii, după care am ieşit în salon.

-Nu cred aşa ceva! Am spus eu făcând ochii mari.

-Da, ea ne va ajuta să învingem demonul.

-Ce mai faci scumpa mea? Spuse bunica.

-Dar nu poţi fi o vrăjitoare, adică dacă tu eşti şi mama ar fi trebuit să fie nu, ca în serialul The Vampire Diaries, un fel de moştenire de familie! Am spus eu şocată.

-Draga mea, mama ta a fost o vrăjitoare, ea este cea care l-a chemat pe Nathan, mama ta l-a ghidat spre locaţia ta pentru a te salva, cu ultima ei fărâmă de putere. Când Nathan te-a salvat, eu am făcut o vrajă în aşa fel încât să-l uiţi, atât pe el cât şi accidentul. Spuse bunica lăsându-şi privirea în jos.

-Dar de ce? De ce ai făcut asta?

-Pentru că am vrut să te protejez, am crezut că Nathan era ameninţarea, nu m-am gândit nici o clipă că ar putea fi Alice, ea părea foarte de treabă, dar surpriză aparenţele înşală. Spuse bunica sec. De aceea vreau să-mi cer scuze Nathan pentru că m-am îndoit de tine.

-E în regulă mi-se întâmplă des. Spuse el indiferent.

La această remarcă am zâmbit şi m-am dus să-l îmbrăţişez, acesta mă strânse şi mai mult la pieptul lui. Senzaţia, braţelor lui în jurul meu era extrem de plăcută. Vroiam să îngheţ momentul, să dureze pentru eternitate.

-Măi, măi văd că voi doi va-ţi apropiat. Comentă bunica.

Dar nu i-am dat atenţie, eram prea pierduţi unul în compania celuilalt.

În cele din urmă Nathan întrerupse momentul, cum face de obicei, îmi venea să-l leg de un pat cu cătuşe, iar apoi să arunc cheia. Ca să rămân cu el acolo mereu…dar ştiam că lucrurile nu sunt atât de simple cum aş vrea eu.

-Ce trebuie să facem? Am întrebat uitându-mă la bunica mea.

-Avem nevoie de câteva lucruri, în primul rând sângele lui Nathan şi sângele tău, apoi ar mai fi această hartă depre care am auzit vorbindu-se. Bunica îşi duse mâna la bărbie şi adoptă o expresie gânditoare.

Nathan o privi suspicios.

-Nu te referi la harta Infernului sper. Spuse el nu prea convins.

-Mă tem că da. Confirmă bunica.

-Harta Infernului? Bine am nimerit într-un fel de serial horror sau ceva? Am întrebat eu serioasă.

Nathan oftă.

-Explică, te rog. M-am adresat lui Nathan.

-Harta Infernului, este deţinută de cel mai puternic demon şi anume de Bachu. Nici un exilat nu l-a văzut la faţă, se spune că răutatea lui omoară de la o singură privire. Cam atâta ştiu. Totuşi nu înţeleg ce legătură are harta cu situaţia noastră.

-Sângele unui înger exilat, combinat cu cel al unei descendente a clanului Barts, doar că vezi tu Aurora, nu eşti o descendentă obişnuită. Mi-am dat seama de asta a doua zi după accidentul părinţilor tăi, când susţineai sus şi tare că ai asistat la el. Am fost şocată, pentru că vraja de blocare a puterilor, respectiv a amintirilor, nu dă greş decât într-un singur caz…spuse bunica îndurerată.

-În ce caz? Continuă.

-Sigur nu vrei să vorbim între patru ochi?

-Nu tot ce ai de spus poate fi spus şi de faţă cu Nathan. Am spus eu intrigată.

-Cum doreşti. Eşti o descendentă a zeilor, scumpa mea.

-O decentendtă a cui?! Nu cred aşa ceva, am ajuns în Legendele Olimpului dintr-o dată, unde zeii există?! Am întrebat eu încă şocată.

-Îţi înţeleg negarea nepoata mea. O să-ţi explic astfel încât să înţelegi. Bunica oftă, apoi continuă. Când mama ta avea în jur de 18 ani, a suferit un accident cumplit în timp ce traversa strada, o maşină a izbit-o din plin fără să-i dea vre o şansă. Când am ajuns la spital aceasta era în moarte clinică. Doctorul mi-a pus o întrebare care mi-a sfâşiat inima în două. O deconectăm de la aparate? Lacrimile bunicii nu se mai opreau la fel şi ale mele, m-am dus şi am îmbrăţişat-o pentru a-i da putere.

-Şi…ce…ai făcut? Am întrebat printre suspine.

– Am refuzat să mă dau bătută. Am ajuns acasă şi am deschis cartea cu vrăji lăsată moştenire de la mama mea. Mi-am dat seama că numai magia neagră mă poate ajuta şi nu am stat nici o clipă pe gânduri la consecinţe, nu am vrut decât să-mi salvez fata. Am cerut ajutor demonului Bahu, care în schimb, mi-a cerut ca cea născută din fiica mea să fie sacrificată de o creatură a armatei lui. Am acceptat fără să stau pe gânduri. Acesta mi-a salvat fiica, dar anii au trecut, iar fiica mea la întâlnit pe Claudiu şi ea a rămas însărcinată. Îngrozită că s-ar putea ca Bahu să te ucidă, am apelat la protecţia zeilor, în schimbul ei, le-am dat puterile mele.

-Nu pot să cred. Am spus eu încă în braţele bunicii.

I-am dat drumul şi m-am îndepărtat de ea.

-Nu sunt supărată pe tine, adică ai făcut ceea ce trebuie, mama trebuia salvată cu orice preţ. Am spus eu pe nerăsuflate. Dar acum tu ce puteri mai ai.

-Când mama ta a murit, magia ei s-a risipit, dar eu nu am vrut ca asta să se întâmple. Încă aveam darul de a comunica cu ceilalţi descendenţi ai clanului Barts, aşa că am luat legătura cu mama ta. Aceasta mi-a dat magia ei şi mi-a transmis să-ţi spun că te iubeşte şi te aodră, niciodată nu va regreta că s-a sacrificat pentru tine, iar ea şi tatăl tău sunt fericiţi în Rai.

-Spune adevărul. Spuse Nathan.

M-am întors spre el.

-Ştiu. Am confirmat eu. Deci, cum procedăm?

-Eu mă duc să i-au harta. Spuse Nathan.

Se pregătea să plece, dar bunica îl opri ridicând o mână.

-Nu te poţi duce tu, Aurora este cea care trebuie să pătrundă în focurile iadului, doar ea este imună lui Bahu.

-Vrei să-mi spui că trebuie să-mi las zeiţa să se ducă în Iad şi să stea la un ceai cu cel mai hidos demon şi eventual de la o bârfă la alta să-i ceară harta? Pe care sunt convinsă că i-o va înmâna şi cu un platou de prăjituri pentru noi.

-Nu prea cred că aşa s-ar întâmpla, am răspuns eu. Dar cred că zeiţa ta se descurcă singură. Am spus eu enervată de sarcasmul lui.

-Da şi cum vei face asta, te urci pe un nor pufos şi îl înjunghii cu săgeata lui cupidon în fund, ca să-l ai la degetul mic?

-Vrei să termini cu sarcasmul acesta idiot? Începi să mă enervezi la culme! Am spus eu ridicând puţin tonul.

-Ei bine, prefer să te enervez, decât să te pierd! A ţipat el.

-Problema este că nu ai încredere în mine! Am replicat eu.

-Problema este că te iubesc toanto! A spus el exasperat.

-M-ai făcut cumva toantă?! Am aruncat enervată.

-Eu ţi-am spus că te iubesc şi tot ce auzi tu este toantă? Serios?

Când mi-am dat seama ce a spus, m-am aruncat în braţele lui şi l-am sărutat pasional, la început a încercat să opună rezistenţă, dar a cedat în cele din urmă. Ne-am sărutat aşa un timp îndelungat, până când, din nou el a întrerupt sărutul! După ce se termină toate astea vede el ce i-se întâmplă. Am gândit eu+râs diabolic în minte.

-Asta înseamnă că nu ne mai certăm? Am întrebat eu inocentă.

El doar îmi depuse un sărut cast şi rapid pe buze, aproape că nici nu simţisem.

-Dacă aţi terminat, copilaşi de clasa I, trebuie să începem. Eşti pregătită să cunoşti infernul? Mă întrebă bunica privindu-mă în ochi.

-Să-i dăm drumul, am spus eu, prinzând-o de mâini şi aşteptând, în timp ce ea recita nişte incantaţii în latină cred.

Totul se învârtea în jurul meu, nu puteam gândi, simţi şi mă luptam din greu pentru câteva guri de oxigen. O poartă deschisă, o descendentă a zeilor, o singură şansă. Jocul pentru supravieţuire a început. Doar o şansă şi o viaţă, totul începe sau se termină aici.

O strălucire imensă mă înconjură, apoi tot corpul meu era învăluit de o căldură inimaginabilă, greu de suportat, parcă mă sufocam, nu…nu mai aveam aer, nu mai aveam vlagă, totul murea înăuntrul meu….

Cineva îmi cuprinse talia, mă ridică în picioare şi dintr-o dată, puteam să respir şi puteam să văd, dar îmi doream să nu fi putut. Persoana din faţa mea, era Alice.

…………………………………………………………………………………………………..

Autor şi corector: Simo

Advertisements

3 thoughts on “Capitolul 11

  1. Off…ingerii astia exilati, ce incapatanati sunt ….Aurora tine-te tare …scapi tu de disperata aia de Alice si Nathan va plati scump ca e arogant …muhahahaha (ras diabolic ) Mi-a placut tare mult capitolul , sper la inca unul cat de curand…si fac o contraoferta …Un noul capitol din She will be mine + cateva poze superbe de prin gradina internetului adunate cu Delena 😉 …pregatita pentru negot :)) ??

      1. atunci sambata primesti un e-mail cu capitolul si cateva poze superbe ca cei doi preferati ai mei :>

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s