ganduri

Te scufunzi încet

e135ecbdd3655df21577a0ac55e42031

 

Există atât de multe momente în viață când îți vine pur și simplu să te scufunzi. Să lași grijile și stresul să te acapareze și să te ascunzi într-un loc ferit de lumea din jur. Câteodată vrem prea mult de la noi și de la cei din jur, câteodată facem ierarhii, lucru ce în viața socială nu-l consider greșit, dar când vedem că această ierarhie nu este aşa cum o vedem, ne întristăm și ajungem într-un punct foarte urât. Ne chinuim sufletul pentru că ținem mai mult la unele persoane din viața noastră decât țin ele la noi și oricât de greu ar fi, trebuie să realizăm unde stăm în viața fiecăruia.

Nu e un capăt de drum dacă iubim o persoană mai mult decât ne iubește, poate dacă oferim timp și înțelegere va ajunge să vadă și să înțeleagă modul nostru de a iubi, dacă nu, atunci trebuie să avem puterea să mergem mai departe. Trebuie să avem puterea să renunțăm la oamenii care nu ne ajută sufletește, care ne fac să ne simțim rău. Izolarea nu e o soluție, dar dacă vreți să țineți în viața voastră o persoană, care prin anumite chestiuni vă rănește pentru că așa reacționează ea în anumite momente, puteți să vă izolați. Sigur puteți să-i fiți aproape să o sfătuiți, dar păstrați pentru voi sentimentele, grijile și toate lucrurile pe care ați vrea să i-le spuneți, nu e o pedeapsă, e pur și simplu reacția voastră la ceva ce nu poate fi schimbat din firea persoanei dragi vouă. Nu trebuie să renunțați dacă lucrurile se pot rezolva și așa. Știu că nu e ușor și poate de multe ori izolarea nu o să vă ajute, dar merită să încercați și încet, încet să vedeți dacă vă mai pasă sau nu de persoana în cauză. Poate o să constatați că puteți merge pe drumul vieții voastre și singuri.

O altă chestiune foarte ciudată care mi s-a întâmplat de-a lungul anilor a fost acela că am oferit prea mult! Mult prea mult tuturor celor din jurul meu! Și am ajuns într-un punct în care nu mai am resurse. Nu mai pot sufletește să ofer, să fac chestii mici și drăguțe pentru cei din jurul meu. M-am oprit, pentru că am văzut de-a lungul anilor că nu sunt nici măcar apreciată. Nu aștept nimic în schimb, știu că nu există persoane identice sufletește, dar îmi doream măcar la puțină apreciere. Care nu a venit niciodată, ba dimpotrivă eu eram cea acuzată că nu știu să mă port, sau că nu-mi pasă sau că sunt rece. Ei bine acum o să devin, măcar să nu mai fiu acuzată pe nedrept zic. 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s