ganduri

Timpul nu vindecă tot

8724c32001f657ed83273c23d34131371

 

Au fost foarte multe momente grele prin care am trecut şi singurul lucru, pe care mi-l spuneau persoanele din jur era acela că timpul vindecă tot. Nu înţeleg nici acum de ce această nevoie de a reconforta pe cineva cu o minciună sfruntată. Timpul nu vindecă mai nimic. Noi ne schimbăm, ne adaptăm durerii resimţite în urma unei despărţiri de o persoană dragă. Această despărţire are mai multe cauze. Poate fi pricinuită de moartea unei persoane dragi sau pur şi simplu pentru că drumurile voastre nu mai duceau în aceeaşi direcţie. Dintre cele două, prima este cea mai sfâşietoare. Majoritatea dintre voi cred că ați trecut prin ambele tipuri de despărţire. Şi cred că nici până acum nu puteți spune că amărăciunea din suflet a dispărut, cel mult învățăm să nu ne lăsăm controlaţi de durere. Să luptăm şi să fim mai presus de tristeţea ce ne duce cu gândul în colţişorul amintirilor.

Am pierdut câteva persoane dragi în urma decesului lor şi am simțit o durere nemărginită în acele momente, nu o pot compara cu nimic fizic. Era ca şi cum sufletul meu ar fi fost inundat şi mă scufundam, rămâneam fără aer. Dar nu puteam să mă salvez, să ajung la suprafaţă, ci puteam doar să sper că lucrurile vor fi mai suportabile, că voi pluti mai lin peste apele tulburi din inimă şi gânduri.

Cred că atunci când suferim celălalt tip de despărţire, din varii motive, de un iubit, sau de un prieten drag, durerea există, dar ea nu mai are aceeaşi intensitate. Pentru că ştii cu siguranţă că persoana aceea e bine, e în viaţă, că undeva acolo îşi clădeşte un viitor, care da, nu te mai implică, pe care nu o să-l vezi luând naştere, dar cu toate acestea eu rămân cu bucuria că am trecut prin viaţa acestor persoane, care au fost suficient de deschise să mă primească în sufletul lor. Rămân bucuroasă că am lăsat o parte din ciudăţenia mea pe drumul lor şi sper să-şi amintească de mine cu drag.

Despărţirea de o persoană dragă este întotdeauna copleşitoare şi nedreaptă credem mulţi dintre noi, dar nu putem decât să învăţăm să plutim, să nu ne scufundăm şi să iubim ce avem.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s