ganduri · Uncategorized

Decizii

84575e12534c709f290f49afa3588672

De multe ori m-am întrebat de ce suntem puşi în această situaţie ingrată de a alege în anumite situaţii. De ce suntem puşi să facem o alegere şi apoi să ne obişnuim cu gândul că a fost a noastră şi nu o mai putem schimba. Nimic mai fals! Mereu ne vom putea schimba alegerile, ne vom putea răzgândi, o vom putea lua de la capăt pe un alt drum decât cel ales iniţial. Ştiu că pare pueril poate pentru mulţi dintre voi, dar cred cu tărie că orice drum poate fi întrerup dacă nu este drumul pe care vrei să-l urmezi cu adevărat. M-am confruntat cu unele alegeri majore până la vârsta aceasta de 19 ani. Prima a fost alegerea unui liceu. O alegere destul de grea şi puţin frustrantă atunci când acea medie celebră de la sfârşitul clasei a 8-a îţi restricţiona anumite licee şi îţi oferea variante nu tocmai fericite. Cu toate acestea am ales şi am avut şi prima decepţie când am aflat că am picat la un alt liceu decât cel dorit de mine. Am mers mai departe şi mi-am zis că asta e acum nu mai pot schimba nimic. Consider că a fost cea mai mare greşeală din viaţa mea faptul că nu am încercat să mă mut atunci când am avut ocazia. Regret până şi acum că m-am complăcut într-un colectiv unde majoritatea oamenilor nu rezonau cu mine pe nici un plan. Cu greu am găsit persoane care să-mi fie aproape, dar şi mai greu le-am dat drumul să plece pe uşă atunci când circumstanţele au cerut asta. 

O altă alegere majoră a fost facultatea….ştiam ce vreau încă din generală. Ştiam că vreau să urmez medicina veterinară, dar apoi m-a bătut gândul celei generale şi în cele din urmă am ajuns la medicină dentară. Nu a fost un drum uşor, dar nici nu pot să spun că a fost imposibil sau al naibii de anevoios. A fost un drum cu bune şi cu rele. Cu frustrări şi dezamăgiri. Cu multe şuturi în fund şi multe eşecuri. Un drum pe care nu voiam să-l mai parcurg în anumite momente. Ajunsă în faţa examenului de admitere am realizat cât de mult a meritat toată munca mea şi cât de mândră sunt că am ajuns până aici. Nu mă consider o persoană slabă, dar clar consider că nu întodeauna pot reuşi fără ajutor. Ei bine victoria mea a fost datorată în primul rând părinţilor mei care m-au ajutat şi încurajat şi în al doilea rând dascălilor care m-au provocat zi de zi să devin din ce în ce mai bună şi să răzbesc. 

Această facultate pot să vă spun că este total diferită din punct de vedere al calităţii oamenilor. Am întâlnit aici oameni hotărâţi, determinaţi în a reuşi nu prin fraudă şi mişculaţii ci prin studiu şi ore grele de muncă ce sunt cumulate cu puţine ore de somn. Recunosc că am avut un mare şoc în a vedea oameni care muncesc din răsputeri pentru note şi nu se bazează pe copiuţa de la pervaz sau pe caietul ascuns în bancă pentru a trece un examen. Nu pot să nu mă bucur că faţă de persoanele întâlnite în liceu aici oamenii sunt la polul opus. 

Prieteniile aici sunt ceva foarte relativ, nu cred foarte mult în ele pentru că sunt o persoană care a pierdut mulţi prieteni şi care a decis să facă ordine în viaţa sa la un moment dat şi a descoperit că pe uşa deschisă pentru falşi şi ipocriţi au ieşit persoane dragi, care au luat cu ele o bucăţică din sufletul meu. Sper că nu pentru todeauna, dar câteodată aşa am impresia….

Cu toate astea sper ca lucrurile de data asta să stea altfel! Mereu m-am întrebat cum ar fi dacă aş avea o prietenă care să-mi semene foarte mult la caracter. Ei bine acum am aflat!:)) E foarte interesant, dar şi obositor pentru că suntem două fete căpoase care nu vor ajunge la un consens vreodată în viaţa asta. Nu pot să mă bucur suficient că am găsit o persoană care să rezoneze cu mine şi care să nu judece aparenţele. Am întâlnit şi alte persoane pe care le consider prietene şi care nu contenesc să mă impresioneze câteodată cu felul lor simplu la exterior dar complex şi surprinzător la interior. Am fost binecuvântată cu prieteni buni cum nu am avut niciodată în anii de liceu şi mă bucur zilnic pentru asta!

Dacă aveţi alegeri de făcut să nu fiţi dezamăgiţi că lucrurile nu au ieşit aşa cum aţi fi dorit!  Priviţi lucrurile din alt unghi, încercaţi să găsiţi acel unghi care să vă aducă o perspectivă mai fericită asupra lucrurilor. Nu renunţaţi când o să daţi de greu pentru că nici un câştig mare nu apare peste noapte. Pentru acestea trebuie să munceşti cel mai mult şi câteodată lacrimile de nervi şi frustrare se vor transforma în pietre ce îţi vor pava drumul spre succes. Nu renunţa! 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s