Uncategorized

Recenzie: Cei doi domni din Bruxelles de Eric Emmanuel Schmitt

Modesta croitoreasă Geneviève nu bănuieşte că viaţa ei banală în cartierul popular Marolles din Bruxelles este urmărită cu sufletul la gură de un cuplu de binefăcători misterioşi care trăiesc astfel prin procură experienţele ce le sunt refuzate. Într-un orăşel din Hainaut, taciturnul doctor Heymann este mai ataşat de câinele lui ciobănesc decât de semenii săi. Fie că se află la Viena, fie la Copenhaga, între Constanze şi Georg intervine mereu umbra unui terţ. În îndepărtata Islandă, Magnus şi Alba trăiesc coşmarul pierderii unui copil, iar la Paris Séverine şi Benjamin îl trăiesc pe cel de a nu fi avut unul.

În cele cinci nuvele din volumul de faţă, Eric-Emmanuel Schmitt încearcă să aducă la lumină iubirile invizibile, cele despre care nu se vorbeşte niciodată, pe care nimeni nu le va ghici, inaccesibile uneori chiar şi pentru cel care le încearcă. Deși mereu trecute sub tăcere, aceste sentimente sunt reale; mai mult, ele alcătuiesc adevărul unui destin.

Doresc să mulţumesc noului nostru sponsor Librăria online Librex pentru această carte deosebită! 

Gândurile mele (Simona):

O altă carte spectaculoasă scrisă de Eric-Emmanuel Schmitt, care ne prezintă întâmplări inspirate sau nu din viaţa reală, dar fiecare având un puternic impact emoţional. Dacă sunt poveşti care pot schimba modul în care analizăm viaţa, acestea cred cu tărie că sunt unele dintre ele. Poveştile din cartea “Cei doi domni din Bruxelles” ne arată cum destinul fiecăruia este conectat printr-un fir invizibil, cum fiecare dintre noi avem secrete, secrete pe care le ţinem adânc tăinuite şi cărora nu le dăm glas niciodată, dar mai presus de toate, cu toţii ştim ce este iubirea şi modurile în care iubim persoanele din jurul nostru. Scmitt vine şi ne prezintă iubiri care pot veghea din umbră şi de care nu vom şti niciodată, iubiri care rămân tăinuite, care se consumă într-un univers ireal.

Cele 5 povestiri ne poartă prin lecţii de viaţă diferită şi ne demonstrează care este forţa destinului.

1) Cei doi domni din Bruxelles

    “Pentru Jean, apariţia lui Laurent declanşase o revoluţie: el, care nu cunoscuse decât voluptate, a descoperit iubirea.”

    Prima povestire care dă şi titlul acestei cărţi, ne prezintă viaţa a doi homosexuali Laurent şi Jean care îşi regăsesc alinarea unul în braţele celuilalt. Poate mulţi dintre voi catalogaţi această poveste drept nelalocul ei, dar vă asigur că pe parcursul ei veţi prinde drag de cei doi amanţi şi veţi ajunge să plângeţi şi să râdeţi alături de ei.

Pentru că iubirea lor întrecea orice graniţă impusă de societate, aceştia se prezintă într-o zi la biserica în care Genevieve şi Eddy îşi unesc destinele, aceştia stau ascunşi şi ascultă slujba, totul mergând în paralel, jurămintele, inelele şi încrederea că viaţa lor va fi mai fericită începând de atunci.

    “Apoi viaţa şi-a urmat cursul pentru cele două cupluri. Fiecare, în ritmul său, începea să se îndrepte spre propriul adevăr.”

Din  păcate Genevieve are parte de un tratament groaznic din partea soţului ei, care nu face altceva decât să-şi bată joc de dragostea şi bunătatea ei, cât despre copiii lor, acesta nu dă doi bani pe ei. Intrigaţi şi scârbiţi de atitudinea lui Eddy cuplul format din Jean şi Laurent, decid să nu se mai încarce şi cu nefericirea altora şi pentru un timp nu vor să mai ştie nimic de cuplul, peste care vegheaseră până atunci.

    “Atâta candoare i-a înduioşat pe cei doi bărbaţi, care îl priveau pe băiat nu ca pe un adolescent, ci ca pe un înger coborât printre demoni.”

Timpul trece, iar lucrurile între cei doi amanţi merg strună până când vârsta îşi spune cuvântul, iar neputinţa lor de a nu avea urmaşi îi macină profund. Când află de venirea pe lume a celui de-al patrulea copil al lui Genevieve, o stranie putere îi îndeamnă să asiste la botez. Ajunşi acolo aceştia realizează imediat brusca schimbare a femeii, care radiază şi parcă înflorise şi mai mult de la ultima lor întrevedere, acum ţine mândră băiatul pe care îl botează David, deasupra capului şi nu pare să mai fi rămas nimic din epava care fusese odată. Cutremurat de asemănarea dintre David şi Jean, Laurent decide alături de amantul său să vegheze asupra copilului şi să aibă grijă să nu-i lipsească nimic.

Povestea este pe atât de frumoasă, pe cât este de tragică, întâlnim un destin necruţător care întoarce oamenilor lucrurile meritate, dar întâlnim şi iubire, blândeţe şi datoria nobilă de a rămâne alături de un om care te seacă fizic şi emoţional.

    “Probabil că se temeau…Care dintre noi, tot frecventând nefericirea, nu s-a temut că se va molipsi?”

2) Câinele


    “- Cu toate astea n-o să-mi scoateţi din minte că e suspect să iubeşti atât de mult câinii.

     – Să iubeşti atât de mult câinii, sau să iubeşti atât de puţin oamenii?”

    Doctorul Heymann este ataşat de ciobănescul său de Beauce numit Argos. Timp de ani de zile această rasă a marcat viaţa doctorului şi de fiecare dată când prietenul său tăcut murea, acesta îl înlocuia cu altul la fel, numindu-l la fel ca pe cel anterior. Nimeni nu ştie de ce această alegere, dar când un tânăr romancier ajunge să pătrundă în scutul creat de doctor şi de câine contra societăţii, acestuia îi va fi încredinţată povestea doctorului, la câteva zile după ce acesta se sinucide.

O poveste impresionantă, despre un câine şi un om care împreună reuşesc să sfideze rigorile unui regim necruţător. După suflete gemene încep să se înţeleagă şi să găsească o cale de a rezista în mizeria în care alţii i-au aruncat pentru că îi considerau inferiori. O poveste despre umanitate, dragoste şi supravieţuire.

3) Triunghi amoros

    “Viitorul…nu-l bănuim, de vreme ce îl construim.”

     După moartea soţului ei, Constanze trebuie să le ofere un trai decent copiilor săi şi să plătească datoriile lăsate de acesta. Întâlneşte un danez pe nume Georg, care se va arăta incomod de interesat de viaţa primului ei soţ şi care încearcă fără perdea să o facă pe aceasta să se destăinuie cât mai detaliat despre cel pe care ea îl considera nebun. În ciuda spuselor ei, Georg vede în bărbatul alături de care ea trăise, un geniu care va rămâne în istoria lumii. Citiţi şi veţi afla despre cine este vorba, eu îi dau dreptate danezului şi vă spun că primul soţ al lui Constanze a făcut istorie.

4) O inimă sub cenuşă


    “Ea aprecia faptul că el nu cădea în capcanele tinerilor. Cu o graţie nonşalantă, evita trucurile obişnuite, dorinţa de a epata. Rămânea politicos. Nu ar fi deprins vreun gest necuvincios nici dacă ar fi fost crescut de cei mai răi escroci.” 

    O tânără femeie care nu se simte ataşată de copilul ei, dar care atunci când află că acesta a murit, începe o amplă campanie pentru a depista unde a ajuns inima acestuia. În ciuda sprijinului primit din partea soţului aceasta nu poate trăi cu gândul că inima fiului său poate zace acum în pieptul nepotului ei, care suferise un transplant de inimă fix în ziua morţii acestuia. Gânduri criminale îşi fac loc în mintea femeii, dar o parte încă raţională o ţine într-un echilibru precar.

5) Copilul-fantomă

“O burgheză hrănea păsările Parisului.”

      Urmăreşte povestea unui cuplu, care se destramă la bătrâneţe datorită deciziilor din tinereţe. Un copil nenăscut, care bântuie mintea celor doi şi nu le dă pace, o fantomă pe care ani mai târziu o zăresc în tânăra femeie de 20 de ani, care le salvează viaţa. Decizia luată atunci, le-a destrămat iremediabil legătura dintre ei.

    “Printr-o anumită crispare, prin undele de dispreţ pe care le degajau, prin lentoarea pe care o impuneau în jurul lor nu trăiau, nu respirau decât pentru a-şi transmite unul celuilalt: tu nu eşti aici.”

Nota mea 5/5

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s