Uncategorized

Review: Nuanţe De Cenuşiu de Jasper Fforde

“În lumea lui Eddie Russett, culoarea înseamnă destin. Odată testată, percepţia culorii le determină oamenilor locul în Cromatocraţie. Nimeni nu poate vedea preponderent decat o culoare si nimeni nu stie de ce -, dar sunt o mulţime de necunoscute apărute după “Ceva Ce s-a Întâmplat”, dezastrul abătut asupra omenirii cu cinci sute de ani în urmă şi care a fost urmat de Defaptizare şi de Retroziuni. Ca pedeapsă pentru răzvrătirea împotriva birocraţiei colectivei, Eddie – un Roşu, aşadar cu doar o treaptă deasupra Cenuşiilor, clasa muncitoare – este trimis să facă un recensământ al scaunelor în Carminul de Răsărit, în Hotarele îndepărtate, un ţinut unde locuitorii au un mod aparte de a interpreta Regulamentul. Într-o lume în care întrebările şi cei care le adresează nu sunt văzuţi cu ochi buni, Eddie se îndrăgosteşte, se răzvrăteşte împotriva Prefectului, află un mare secret şi este înghiţit de un copac carnivor. “Nuanţe de cenuşiu” este un roman provocator, sofisticat şi plin de substanţă.”

Mulţumesc Editura Litera pentru această capodoperă dispotică frumoasă şi amuzantă.

“NUANŢE DE CENUŞIU” poate fi comandată de AICI!

http://www.litera.ro/index.php/nuan-e-de-cenu-iu.html

Gândurile mele (Laura):


   Până acum nu am avut plăcerea să citesc nicio carte de-a lui Jasper Fforde, dar pot spune că imaginaţia bogată din aceasta carte, ma uimit. “Nuanţe de cenuşiu” este o distopie destul de cumine, în comparaţie cu alte lucrări ale genului, iar povestea, intriga și fondul sunt bine dezvoltate. Este un roman științifico-fantastic, satiric cu comedie neagră, cu o descriere echilibrată iar capitolele sunt scurte cu o mulțime de dialoguri care păstrează ritmul de încet.

   Pentru mine a fost cel mai bizar roman pe care l-am citit vreodată, deoarece m-am trezit complet cufundată în această lume a cromaticii, ceea ce m-a făcut la început să fiu puţin cam confuză pentru că mi-am dat seama că am intrat într-o lume viguroasă, cu interdicţii, cu “linguri” și reguli.

   Mi-a plăcut mult cartea şi pot spune că m-am îndrăgostit de această distopie satirică scrisă de un scriitor care m-a impresionat extraordinar de mult cu imaginaţia şi talentul său suprem. Jasper Fforde a creat o societate dispotică interesantă şi complexă iar ordinea şi procesul cu care m-a ghidat Jasper Fforde în această societate din viitor au fost uimitoare.

   Totul a început când o catastrofă numită “ceva ce s-a întâmplat”care i-a distrus pe “anteriori” şi a produs, mutaţii genetice care au făcut din toţi oamenii viitorului, daltonişti, au apărut diferite personaje bizare, grădinile erau pictate artificial, medicamente erau cromatice, drumurile carnivore, existau legende demente despre lebede, erau scoase în afara legii obiectele care nu mai corespundeau idealurilor societăţii (becurile), viețile oamenilor sunt controlate de Cromatocraţie, toate clasele sociale depind de nivelurile de percepție a culorilor și respectarea regulilor este accentuată. Toate acestea au făcut ca lectura să fie mult mai apetisantă şi mai interesantă.

    Încă de la început totul este descris încet, frumos pentru că universul creat de Fforde cere timp, pentru ca cititorul să poată percepe şi să poată vedea totul aşa cum era în imaginaţia lui. Mie personal mi s-a părut că stilul scriitorului a făcut ca o astfel de lume să fie interesantă. Utilizarea cromaticii ca o bază pentru societate și guvern este totodată bizar, creativ şi ingenios.

“Până la urmă adevărul m-a găsit pe mine, aşa cum obişnuiesc marile adevăruri, asemenea gândului pierdut în căutarea unei minţi. Am găsit-o pe Jane- sau, mai degrabă, ea m-a găsit pe mine. 

Contează prea puţin. Ne-am găsit unul pe altul. Şi cu toate că ea e Cenuşie, iar eu Roşu, ne unea aceeaşi sete de dreptate ce străpunge legile Cromaticii.”

    În această lume, viețile oamenilor sunt definite prin capacitatea lor de a percepe culoarea. Fiecare persoană din colectiv este supus “testului Ishihara” la 20 de ani. Odată ce percepția lor de culoare este măsurată și documentată de către un reprezentant de la centrul naţional de culoare, în urma testului ei sunt gata să fie repartizaţi acolo unde le este locul. Cu cât percepția de culori este mai mare, oamenii pot câștiga un loc mai sus şi mai prefect. Cei care au ne-şansa şi sunt în imposibilitatea de a vedea şi percepe culorile, sunt expediaţi  în zona Gri și primesc toate lucrările de prost gust(muncile de jos) Alegerile în căsătorie sunt limitate la aceleași sindicate de culoare și căsătoriile între culori complementare sunt interzise. Deci, un Roşu s-ar putea căsători cu un Violet sau un Orange, dar nu cu un Verde iar un Gri este cu totul nepotrivit, deși nu este interzisă. Cei mai loviţi de soartă sunt Cenuşii, oamenii care văd doar nuanţe de gri. Cei mai grozavi sunt Purpurii, care văd Rosu si Albastru, doua culori nobile. Ei au, de asemenea, un set foarte rigid de reguli pe care toți trebuie să le urmeze, inclusiv stilurile de haine(oamenii trebuie să poarte haine în funcţie de sarcinile lor de peste zi), eticheta mesei, și un set strict de protocoale pentru aproape orice ocazie sau situație, nu au voie să se holbeze la Soare, ascuţirea inutilă a creioanelor este interzisă, nu li se permite să facă linguri noi(oamenii amestecă în ceai cu coada furculiţei), astfel încât toate lingurile existente sunt foarte apreciate și transmise din generație în generație. Toate acestea sunt din cauza la “ceva ce s-a întâmplat”, dar nimeni nu știe ce este acel ceva.

“Voiam să mă apropii de ea cu orice preţ, şi îmi ieşise porumbelul pe negândite. 

Reacţia nu se lăsă aşteptată. Era limpede cine ţinea frâiele. 

Fata asta emana, pur şi simplu autoritate. 

Nu era însă autoritate înnăscută, ci un amestec de forţă şi de determinare.”

   Idealul societăţii lui Eddie era ca nimic să nu se schimbe, să treacă examenul de maturitate, să se căsătorească să aibă copii, să aibă grijă să nu îşi piardă din “Merite”, pentru că toate sunt condiţionate de acumularea lor. El navighează printre reguli, iar viitorul său pare luminos până în ziua în care o farsă îl costă trimiterea înspre un loc mărginaş, Carminul de Răsărit pentru “smerenie” şi pentru a realiza un recensămînt al scaunelor. Zona, pustie de sute de ani, îi înghiţise pe toţi cei trimişi în explorare, iar zvonurile despre Năluci, oameni salbatici şi câte şi mai câte grozavii nu-i dau lui Eddie mari speranţe că va mai apuca examenul de maturitate. Într-o societate în care întrebările şi cei care le adresează nu sunt văzuţi cu ochi buni, Eddie se îndrăgosteşte, se răzvrăteşte împotriva Prefectului, află un mare secret şi este înghiţit de un copac carnivor dar toate acestea sunt doar începutul unei lungi serii de apariții ciudate care se întâmplă şi pe cre vă las să le descoperiţi singuri.

“Ştiam lucruri pe care nimeni nu trebuia să le ştie vreodată.” 

   

       Puncte bune:


 Scriitorul dezvăluie încet secretele și corupția din spatele aceastei societăţi.

 Scris este genial! Vă pot spune sigur că vocabularul meu s-a dezvoltat mai mult.

 Finalul este uimitor.

 Este o poveste cu o societate întunecată dar strălucitoare și amuzantă.

 Cuvintele folosite sau create sunt perfecte.

 Cartea este fascinantă şi are un coeficient mare de creativitate.

      Caracterizare:


  Personajul principal al romanului este tânărul Eddie Russett, el e un Roşu – o persoana care vede bine majoritatea nuanţelor de roşu, dar nu vede aproape deloc nuanţele mai pale de galben, albastru, verde.  Poziţia lui în societate este determinată de nuanţele pe care le vede şi de valoarea acestora, stabilita cu ajutorul sistemului de culori Munsell. Este un personaj complex, bine dezvoltat care la început este inocent şi fericit să trăiască în lumea lui minunată. El urmăreşte să crească în statutul său de culoare și nu caută să iasă din rând, până când o întâlnește Jane, un Gri care îl face să vadă într-un fel cu totul nou lumea în care trăiesc. Cele mai multe informații despre alte personaje le primim cu ajutorul interacțiunii lui Eddie cu comunitatea.

  Jane, este o Cenuşie care sfidează cu orice ocazie legea şi ordinea. Ea este angajată ca menajeră în casa lui Eddie şi este o viperă feroce, bătăuşă, exagerat de susceptibilă, dar după ce îl atrage pe Eddie de partea ei, ea devine blândă, iubitoare a păcii şi-a confortului domestic.

  Caracterizarea altor personaje se dezvoltă încet pe parcursul romanului și în unele locuri este foarte superficial

       Recomandare:


    O recomand, tinerilor, tuturor celor care le plac distopiile cuminţi şi distractive, celor care au citit sau nu alte cărți de-ale lui Jasper Fforde şi în special cititorilor care sunt în căutare de ceva misterios, amuzant și diferit.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s