Uncategorized

Recenzie: Pe Strada Londra (Pe Strada Dublin#2) de Samantha Young

 

A doua carte din seria Pe Strada Dublin ne readuce în Edinburgh pentru încă o poveste emoţionantă, impregnată de erotism, în care Samantha Young nu se teme să abordeze teme incomode.

Jo Walker are un obiectiv clar: să găsească un bărbat care să le ofere stabilitate financiară ei şi familiei ei. Pentru aceasta, însă, trebuie să joace un rol care i-a devenit o a doua natură şi să le ascundă potenţialilor parteneri adevărul despre familia ei. Cand îl întâlneşte pe Cameron McCabe, acesta o judecă după aparenţe şi îşi formează o opinie nu foarte măgulitoare. Dar, pe măsură ce încep să se cunoască, Cam descoperă că Jo nu e ceea ce pare, iar Jo descoperă un bărbat în faţa căruia nu trebuie să se ascundă. Oare va îndrăzni Jo să pună în joc viitorul ei şi al fratelui ei dând curs atracţiei mistuitoare dintre ea şi Cam?

Despre autoare:

Samantha Young s-a născut la Stirlingshire, Scoţia. A absolvit în 2009 Universitatea din Edinburgh, unde a studiat istorie antică şi medievală. Cărţile sale acoperă mai multe genuri: romance, paranormal, fantasy urban şi subiecte contemporane. Pentru romanul Pe strada Dublin, Samantha Young a fost nominalizată la Goodreads Choice Award for Best Author and Best Romance.

Vreau să mulţumesc sponsorului nostru Editura Trei pentru şansa de a citi această carte! Ea poate fi comandată AICI alături de multe alte titluri!

Primul volum al seriei poate fi comandat aici.

EROTISM.
SENZUALITATE.

ROMANTISM.

Gândurile mele (Roxana):

Încep prin a menţiona că seria ‘Pe Strada Dublin’ este una dintre cele mai bune serii din categoria romantismului pentru adulţi, pe care am citit-o în viaţa mea!

Modul prin care scriitoarea Samantha Young reuşeşte să cucerească cititorul prin exprimarea angoaselor şi sentimentelor într-un mod matur, fără a-l plictisi (sau a-l face să-şi dea ochii peste cap aşa cum se întâmplă adesea cu acest gen de literatură- sincer, nu vi s-a întâmplat niciodată?) este uluitor, cel puţin din perspectiva mea…

Dar trebuie să ştiţi că această serie nu este pentru toţi ( nu mă refer la faptul că veţi urî stilul de scriere al naratoarei, desigur că nu, ci la faptul că unele romane din serie conţin subiecte delicate bazate pe unele teme încă neexploatate în literatură- nu, nu este face parte din categoria ‘Fifty Shades’- dar, aşa cum am menţionat deja autoarea exploateaza în mod excelent angoasele şi temele delicate ale societăţii), dar, dacă veţi încerca această serie, cel mai probabil vă veţi îndrăgosti de ea, atât timp cât o citiţi cu mintea şi inima deschisă…

E puţin ciudat că scriu recenzia acestui volum, şi nu al primului – de fapt, o voi redacta şi pe ea- dar, motivele pentru care am ales acest mod de a lucra sunt în număr de două:

1. Mi-a plăcut enorm povestea lui Cam şi Jo.

2. Această carte am citit-o cel mai recent

Banal? Probabil….

Dar, ceea ce mă interesa să vă informez este faptul că Jo apare în primul volum din serie- pentru cei care aţi lecturat primul volum, dar nu vă amintiţi cine este ea- ei bine, ea este colega de serviciu a lui Joss, o fată care în opinia lui Joss, nu ratează niciun bărbat cu situaţie materială înfloritoare, deşi este o fată cu sufletul bun.

Acestea fiind menţionate să trecem la recenzia propriu-zisă…

În incipit, o avem pe Jo care participă la o expoziţie de artă împreună cu Joss şi Braden, o expoziţie ce-i aparţine fostei iubite a lui Malcolm, actualul ei iubit şi ‘sponsor’. Ciudat, nu-i aşa? Dap, acesta este unul dintre modurile puţin mai ciudate prin care autoarea îşi întroduce în scenă personajele, dar este un mod destul de unic prin care reuşeşte să-şi atragă cititorul încă de la primele pagini, cel puţin aşa s-a întâmplat de fiecare dată în cazul meu….

Deşi expoziţia este complet plicitsitoare şi eroinele noastre, Jo şi Joss, nu găsesc nimic spectacular, cu atât mai puţin interesant la această expoziţie, totuşi cele două găsesc ceva atractiv la unul dintre exponate- îl găsesc pe… Cam, un bărbat atractiv, îmbrăcat în haine mai puţin costisitoare decât cele pe care le are actualul ei iubit. Iar acesta este motivul esenţial pentru care, deşi Jo simte o atracţie evidentă pentru străinul tatuat şi sexy, hotărăşte nici măcar să nu-i acorde atenţie, deşi este evident că între cei doi există o atracţie de la prima vedere, o atracţie de necontestat…

Pe parcursul expoziţiei, Jo se va întâlni cu Malcolm, care o va prezenta pe fosta lui iubită, Becca şi pe actualul ei iubit- cum reuşeşte o fată să treacă de la un bărbat matur, bogat, îmbrăcat în Armani, la un bărbat tânăr, tatuat, îmbrăcat în blugi- ei bine, aceasta este întrebarea pe care şi-o adresează Jo după întâlnirea cu Becca şi Cam- dap, el este noul iubit al fostei iubite al lui Malcolm- deja se prevede intriga, deoarece  Cam se află intr-o situaţie economică instabilă, momentan, şi are nevoie de ajutor. Acest ajutor va veni din partea lui Jo, atunci când Becca o roagă să intervină pentru Cam în faţa şefei ei pentru postul de barman, iar Jo, deşi are unele defecte, printre ele nu se numără maliţiozitatea.

Probabil, vă veţi întreba de ce maliţiozitate?

Pentru că Cam are multe prejudecăţi în momentul respectiv- pur şi simplu, o priveşte pe ea, relaţia ei cu Malcolm, în plus numeroasele telefoane, chiar şi în timpul conversaţiei, date de aceasta ‘unui alt bărbat’. Toate aceste mici detalii îl conving pe Cam că ea este doar o profitoare, capabilă să-i stoarcă fiecare ban din contul recentului îmbogăţit Malcolm, lăsându-l falit şi încornorat- aceste prejudecăţi născute dintr-o experienţă nefericită a unchiului său, precum şi a sămânţei de gelozie, care se naşte în sufletul său…

Abia, din acest moment începe desfăşurarea actiunii prin prezenţa, din ce în ce mai activă în viaţa lui Jo, în viaţa ‘celuilalt bărbat’ din viaţa lui Jo- Cole, fratele ei minor, sarcastic, inteligent şi mult prea matur pentru vârsta lui- astfel, Cam realizează cât de mult s-a înşelat în privinţa ei şi încearcă să-şi repare greşelile, ajutându-o, fiind alături de ea. Dar, viaţa este mult mai complicată din cauza secretelor lui Jo, dar şi a secretelor lui Cam şi, să nu uităm, din cauza relaţiilor complicate pe care cei doi le au în acel moment…

Am adorat modul în care Cam se înstalează încetul cu încetul în viaţa ei, chiar dacă Jo face totul pentru a-l ţine la o distanţă cât mai îndepărtată de ea şi familia ei problematică. Modalităţile estetice de care autoarea se foloseşte este naraţiunea, descrierea, dialogul şi monologul interior. Cu ajutorul monologului interior, gândurile şi sentimentele lui Jo sunt redate într-un mod excelent, determinându-l pe cititor să trăiască emoţiile şi evenimentele dramatice şi traumatice din viaţa lui Jo. Prin această metodă, cititorul este cucerit de fata ‘profitoare’, în căutare permanentă de ‘sponsori’…

Caracterizarea personajelor

    Jo– ţin să precizez că aceasta a fost criticată mult prea aspru de toţi, incluzând lumea fictivă, dar şi cea reală- asta nu înseamnă că sunt de acord cu comportamentul ei! Nici pe departe! Este greşit să cauţi persoane de sexul opus, în încercarea de a-ţi asigura o stabilitate financiară! Cu atât mai puţin cu cât preţul este să-ţi vinzi trupul, principiile de bază şi să calci demnitatea celorlalţi (inclusiv a ta) în picioare- ‘Scopul nu scuză mijloacele’- aşa cum Niccolo Machiavelli a afirmat, dar aceasta este o lecţie pe care Jo trebuie să o înveţe (cel puţin parţial), pentru că, deşi scopul ei este stabilitatea economică, totuşi nu este complet lipsită de principii- încă se mai gândeşte la situaţia emoţională a părţilor implicate.

Ceea ce aş vrea să joc pentru un moment este rolul diavolului- toţi au condamnat-o cu uşurinţă- şi vreau să vă arăt motivele ei:

– Ca să trăieşti trebuie să-ţi plăteşti chiria, încălzirea, utilităţile, hrana, eventual îmbrăcămintea (şi… ratele de la bancă, dacă ne găndim că nu-ţi va pica un sac de bani ca să acoperi toate costurile din primul moment în care te muţi într-un loc necunoscut aşa cum este cazul ei). Credeţi că vă puteţi angaja atât de repede- FĂRĂ EXPERIENŢĂ şi FĂRĂ STUDII aşa cum s-a întâmplat în cazul ei. Dragii mei, dacă răspunsul este da, atunci sunteţi nişte visători, pentru că NICĂIERI, nu există buni samariteni pe toate drumurile. Acum, nu am trecut prin experienţele ei- nici pe departe, DAR, ştiu cum este să ţi se închidă uşile în nas, fără cea mică consideraţie pentru situaţia ta (şi am diplomă- ceea ce nu se poate spune despre ea).

– FĂRĂ SUPORTUL unor părinţi într-un oraş mare şi necunoscut- vei ajunge la colţul străzii mai repede decât dacă vei pocni din degete- ceea ce nu s-a întâmplat în cazul ei, dar nu era departe de ea această posibilitate.

– Cu un frate mai mic şi o mamă alcoolică- ei bine, ar trebui să te duci şi să-ţi pui ştreangul de gât, măcar nu mai suferi- din nou, ea nu a făcut acest lucru, dimpotrivă a reuşit să-şi găsească două job-uri şi să-şi protejeze familia FĂRĂ sprijinul economic al iubitului bogat- cadourile pe care le primea, erau pur şi simplu cadouri, da se gândea să le folosească în zilele negre, dar până la urmă nu toţi oamenii se gândesc la asta? Cel puţin oamenii, care trăiesc cu frica zilei de mâine, şi recunosc, în momentele mele negre şi eu m-am gândit să renunţ la avuţii de familie, cu valoare sentimentală. De ce? Pentru că ajungi într-un moment în care îţi asumi o mare responsabilitate fără sprijinul celorlalţi. Iar Jo, se află în această situaţie…

Voi fi sinceră cu voi, viaţa e o j**** şi dacă nu ai grijă te doboară, te distruge emoţional şi fizic, iar în ultimă instanţă, principiile tale dispar. Asta nu înseamnă că tuturor li se petrece aşa ceva- e o prostie şi o nebunie- pentru că viaţa poate fi şi bună, darnică cu tine, dar niciodată, NICIODATĂ să nu crezi că ceva îngrozitor nu ţi se poate întâmpla. Sfatul nu este pentru a vă îngrozi, ci doar să fiţi realişti, pragmatici, atenţi în orice situaţie şi să vă bucuraţi de viaţă aşa cum este- bună sau rea. Dar, în special, când veţi vedea un cerşetor, o prostituată sau un vagabond, gândiţi-vă că aţi putea fi voi în aceea postură şi nu-i judecaţi, pentru că oricum sunt judecaţi de viaţă.

Repet- nu sunt de acord cu ea, dar nu pot să o învinovăţesc- pentru că, dacă m-aş afla în situaţia ei, nu sunt sigură că aş avea puterea şi dibăcia ei de a lua viaţa de la început.

Singurul lucru care m-a deranjat era faptul că nu vedea modul în care este percepută, dar, trebuia să se apere de răutăţi, aşa încât, bănuiesc că mecanismul de auto-apărare s-a declanşat, pentru a-şi conserva puţina stimă de sine pe care o avea. De aici, rezultă însecurităţile şi instabilitatea ei emoţională.

    Cam– viaţa nu a fost darnică nici cu el, a avut parte de trecut nefericit, trecut pe care nici el nu l-a aflat decât în pragul maturizării ceea ce a determinat o serie de evenimente ce l-a condus la bărbatul care este astăzi, bărbatul ce poartă cu mândrie tatuajul ‘Be Caledonia’…

Este adevărat că s-a înşelat destul de mult în privinţa lui Jo, dar luând în consoderare trecutul şi circumstanţele din viaţa lui, ei bine, nu pot să-l judec. În plus, nici Jo nu era sinceră cu el sau cu ceilalţi, iar sentimentele faţă de ea i-a întunecat puţin mintea şi l-a determinat să simtă, în mod indirect, o furie inutilă.

Dar, în cele din urmă, Cam este cel care reuşeşte să o aducă la viaţă- să o ajute in descoperirea unei stabilităţi atât economice, dar, în special, emoţionale…

    Cole, Braden, Joss, Ellie, Adam, dar şi Nate, Olivia, tatăl Oliviei, vor fi cei care o vor ajuta pe Jo să-şi găsească drumul în viaţă, drum ce părea imposibil de găsit…

    Verdict Final- o poveste emoţionantă despre realitate, viaţă şi dificultăţile, ce par imposibile, dar care dacă ai sprijinul prietenilor, a oamenilor care ţin la tine (fără să te judece aspru), te ajută să descoperi lumina de la capătul tunelului.

Nota mea: 5/5

Citate:

“Some people are born with family, and others have to make family.”

“You know, the world will always try to make you into who it wants you to be. People, time, events, they’ll all try to carve away at you and make you think you don’t know who you are. But it doesn’t matter who they try to make you, or what name they try to give you. If you stay true, you can chip off all their machinations and you’re still you underneath it all.”

“What I feel for you … It’s all-consuming,he breathed, leaning his forehead against mine again. ‘It’s almost debilitating. It’s too much. It’s … I can’t even describe it, but being with you is … there’s this intensity inside me all the time, this … constant pull, desperation … it’s like you’re branded on me or something. And it bloody well burns.”

“When his blue eyes met mine, I inhaled sharply at the raw need in them. “You’re stunning,” he whispered hoarsely. “No man can possibly deserve you.”

“People can be … well, they can be wonderful. And sometimes, unfortunately, they can be monsters we hide from inside our homes. We worry that those monsters will find their way inside. We’re not supposed to fear that they already are inside. Your mom and dad are supposed to protect you from that. They’re not supposed to be the monster.”

Mai multe citate pe blogul Shattering Words chiar aici!

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s