Uncategorized

Între răutate şi bunătate este numai un pas!

 

Într-o zi ca oricare alta mergeam pe stradă grăbită ca să nu întârzii la cursuri, era o zi frumoasă în care îţi doreai să explorezi mai bine lucrurile din jurul tău, o zi pentru care îi mulţumeşti lui Dumnezeu că ai deschis ochii. În acea zi m-am decis să o iau pe scurtătură ca să pot ajunge mai repede, nu-mi plăcea să mă avânt singură pe acele străduţe lăturalnice, dar ceva mă făcea să continui să merg, ceva îmi spune că trebuie să o iau pe acolo. Strada era plină de gunoaie şi de câini care se ascundeau speriaţi sub maşini, în faţa mea observ o gaşcă de tineri cu haine ponosite, care încercau să jefuiască un bătrân lipsit de apărare, în scaun cu rotile, nu ştiam ce să fac dacă să intervin sau nu, mi-aş fi dorit să nu fiu singură în acel moment ca să pot face ceva mai mult pentru acel bătrân, să pot să-l apăr. Înainte să mă decid că trebuie să intervin, o maşină opreşte în dreptul lor şi din ea iese o femeie trecută de prima tinereţe, dar încă frumoasă semn că bătrâneţea a fost blândă cu înfăţişarea ei. Femeia s-a apropiat de copii şi le-a spus următoarele: “Dragii mei, vă luaţi de un bătrân lipsit de apărare, care nu vă poate ţine piept şi asta pentru ce? După cum se vede sărmanul nu are nimic din ceea ce căutaţi voi. Ochii lui par speriaţi, dar vocea lui pare mută pentru că nu se poate apăra în niciun fel de voi. Dacă promiteţi să aveţi grijă de el, să-i daţi din puţinul vostru când aveţi, să-i ţineţi companie când puteţi şi să nu-l mai chinuiţi când vreţi, atunci eu vă promit că în fiecare zi voi veni personal să vă aduc o pungă plină cu dulciuri pentru fiecare. Ce spuneţi?”

Cuvintele ei m-au impresionat pentru că nu mă aşteptam ca cineva care nu are legătură cu o altă persoană să-şi ia un asemenea angajament. Am aşteptat la jumătatea străzii parcă pierdută într-un univers mort, incapabilă să îmi dau seama ce se întâmplă în jurul meu. Apoi a venit răspunsul copiilor care au spus la unison un DA, un simplu DA, care a făcut diferenţa, un DA care cu siguranţă a salvat viaţa unui om şi asta doar pentru că cineva a decis să răsplătească bunătatea şi nu răutatea.

Bătrânul începuse să plângă, iar copii l-au pupat pe ambii obraji şi şi-au cerut iertare începând şi ei să plângă. Această scenă m-a înduioşat teribil şi m-a lăsat cu un gust plăcut în suflet. Mi-am dat sema că există oameni trimişi exact la momentul potrivit, există oameni cu un suflet mult prea bun pentru a fi înrăiţi.

Am învăţat o lecţie importantă şi anume că între răutate şi bunătate este numai un pas, pe care dacă vrei să-l faci atunci este alegerea ta!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s