Uncategorized

Singurătatea

 

Societatea este un loc întunecat şi plin de capcane pentru oamenii buni, pentru cei care-şi doresc să evolueze, mulţi rămânând cu dorinţa. Sunt prea multe hiene care-i trag în jos. Prietenii sunt puţini sau inexistenţi şi ajungem de multe ori să ne aflăm pe marginea prăpastiei, nesiguri de ce se va întâmpla dacă vom renunţa la luptă. Eu încă nu ştiu dacă am renunţat să lupt împotriva celor care mi-au făcut şi îmi fac în continuare rău, dar un lucru e clar, dacă las răutatea lor să-mi otrăvească relaţiile cu cei care mă iubesc şi mă respectă, înseamnă că trebuie să pun picioarul în prag.

Ca fiecare dintre voi am avut momente, în care am simţit că pur şi simplu nu pot să continui să mă mint că totul o să fie bine. Am avut momente de cădere, din care credeam cu tărie că nu mă voi mai ridica vreodată, dar cumva am reuşit. Nici acum nu ştiu cine a reuşit să mă tragă din neantul, în care îmi cufundasem sufletul rănit, nici acum nu ştiu cine mi-a redat demnitatea şterpelită într-un an de cei pe care iniţial am vrut să-i respect şi să-i am aproape. M-am ridicat şi am mers mai departe, cu fiecare palmă, şut în fund şi jignire deveneam mai puternică mai demnă, mai mândră, dar şi mai nesigură pe oamenii din jurul meu. Începusem să fiu geloasă şi extrem de posesivă, ţineam cu dinţii de prietenii care încet, încet se săturau de un copil mic cum mă considerau.  Chiar dacă m-am ridicat şi am mers mai departe s-au petrecut câteva schimbări majore în sufletul şi mintea mea.

Atunci când sunt aproape de cei care m-au rănit nu pot să fiu puternică, nu pot să le arăt că nu mă doare pentru că adevărul este că sufăr mai ales când ştiu că nu le-am făcut nimic. Dezamăgirea mea constă din faptul că nimeni nu se bagă atunci când cineva îţi calcă sufletul în picioare, mă doare faptul că nu există oameni care să le spună ” STOP este suficient! “. Nimeni nu face nimic şi nimeni nu o să facă pentru că odată ajuns în junglă, te descurci cum poţi.  Am descoperit că sportul îmi destinde sufletul şi mintea, am descoperit cărţile, care-mi făceau ziua mai bună, muzica era miere pentru urechi, dar cel mai important mi-am găsit o prietenă de nădejde.

Mi-am găsit o prietenă, despre care v-am mai vorbit, nu-i voi da numele, dar iniţiala ei este D. ea îmi este ca o soră pe care nu am avut ocazia să o am. Ea este confidenta şi sprijinul meu, cu toate astea de multe ori mă întreb de ce suntem prietene? Nu mă înţelegeţi greşit, prietenia cu ea este cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat, dar de multe ori comportamentul meu o răneşte şi o îndepărtează, câteodată mă gândesc că o voi pierde cum am pierdut atâtea persoane dragi. Nu vreau să pierd acea persoană, care atunci este acolo pentru mine, indiferent cât greşesc şi are puterea să mă susţină şi să-mi deschidă ochii.  Bunătatea e o calitate rară, iar eu cred că am găsit o mare parte din ea în D.

Aveţi grijă ce spuneţi la nervi, nu vă lăsaţi înrăiţi de cei care vor să distrugă ce e bun în voi. Ripostaţi şi dacă nu reuşiţi singuri, amintiţi-vă că Dumnezeu este acolo sus şi vă ghidează paşii spre acea persoană care să vă înveţe ce înseamnă bunătatea, puritatea, dar şi iertarea, pentru că fără iertare nu putem avea sufletul liber.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s